Corespondenta de-odinioara

Romania de-altadata

Colectii si Colectionari

Cartofilie

Bucuresti, 15 ianuarie 1928.

"Scumpa mama

Am inceput scoala la 8 Ianuarie si sandalele imi sunt rupte. D-ta mi-ai

lasat bani bani sa mi le repar dar nu am avut prin cine sa le dau la cismar.

Asa ramane, dar sa veniti Duminica la mine si sa le iei la cismar. Nu te supara

dar nu am avut prin cine sa le dau. Te rog adu-mi o cutie cu pasta, c.p. si tus.

Ce mai faceti? Eu sunt bine si scoala am inceput-o cu mai multa dragoste

si note mai mari ca trimestrul trecut. Loluta, Sandu si Nelly ce fac?

Ionel si Nelu a primit felicitarea de Sf. Ion. Francisca a primit o artista? Ea ce face?

mi-e tare dor atat de ea cat si de Loluta. Soseste cat mai curand cu lucrurile pe 

care vi le-am scris. Sandu a primit un plic mic de la mine. Cu respect Cecilia".

Predeal, 4 mai 1928.

"Scumpa maicuta,

Eu am ajuns bine la scoala si cand am ajuns ningea dar acum este mai frumos.

Am primit sandalele si 200 lei. Am platit datoria si am cumparat o coala de hartie 

"Vatma" pe care am dat 10 lei si 100 am dat-o d-nei Secretara sa mi-o pastreze.

D-ta ce faci? ai luat-o pe Franciska? Cecilia ti-a scris? Cand eram in tren a plouat

de la Bucuresti pana la Azuga si de la Azuga pana la Predeal a nins si era f. urat.

Eu sunt bine. A d-tale fica care iti saruta mainile. Steluta.

Maicuta, sa-mi scri numai atunci cand vei avea timp liber. Dute intr-o zi la 

Cecilia si da-i pantofii la reparat sa nu se rupe mai rau. Steluta."  

Conform stampilei de pe spatele cartii postale, Steluta (Loluta cum 

ii spunea Cecilia) urma cursurile Scolii normale si Orfelinat de fete 

Principesa Elena, Predeal.

Randuri care, cel putin mie, spun multe.

Alexandrina Bradeanu, cu domiciliul in Capitala,

pe strada General Stan Poetas (numerele difera, poate s-a mutat cu chirie), 

era o femeie cu multi copii (cel putin trei) si, cel mai probabil, vaduva.

Poate de razboi.

Coplesita de situatie, si-a randuit copiii sa urmeze scoala, pe unde s-a putut.

La internat, fie la Predeal, fie chiar in Bucuresti...

"Povestea" sandalelor Ceciliei este elocventa pentru situatia materiala

a personajelor noastre. Ca si grija cu care fetele isi chiverniseau banii.

Citind aceste randuri ma intorc in timp; sunt aceleasi realitati pe care

mi le-a povestit adesea si mama mea...