Muzeul National Brukenthal
Sibiu
12 mai - 31 decembrie 2015
După 46 de ani de la înfiinţarea Societăţii ardelene de
Ştiinţele Naturii din Sibiu (Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften zu
Hermannstadt), prin eforturi imense chiar în condiţiile economice actuale, la
12 mai 1895 s-a deschis într-o atmosferă festivă, de bucurie şi împlinire
pentru membrii acesteia, Muzeul de Istorie Naturală (Das Naturwissenschaftliche
Museum in Hermannstadt).
În evoluţia muzeului se pot diferenţia două etape 1895-1949
şi 1949 - prezent, separate de anul în care patrimoniul Societăţii, inclusiv
muzeul a fost naţionalizat şi a intrat în patrimoniul Statului Român. Un an
important pentru Muzeu a fost şi 1957 când devine parte componentă a Muzeului
Naţional Brukenthal.
După ce Societatea a avut sediu propriu şi muzeu pentru
colecţiile aflate în patrimoniul acesteia activitatea în Societate şi inclusiv
în muzeu a devenit din ce în ce mai complexă şi diversificată. Relaţia cu
publicul devine din ce în ce mai susţinută existând locaţia pentru conferinţe,
activităţi educaţionale etc. personalităţi marcante ale timpului din cadrul
Provinciei dar şi din afara ei au vizitat muzeul şi si-a manifestat interesul
legat de activitatea membrilor Societăţii. Dintre personalităţile a căror
trecere a fost marcată în cartea de impresii a muzeului enumerăm: Mihai
Eminescu, Costache Negruzzi (preşedinte Academia Română), Emil Racoviţă
(preşedinte Societatea de Ştiinţe din Cluj), Alexandru Borza (director al
Muzeului Botanic Cluj) etc.
O perioadă dificilă pentru Muzeu a fost cea din timpul celui
de-al II-lea Război Mondial, când valoroase piese din patrimoniul Muzeului (72
de lăzi), în aprilie 1944, au fost adăpostite în Biserica Evanghelică din
Agnita. Muzeul, în 1945, a pus la dispoziţia Muzeului Zoologic din Cernăuţi
evacuat de război, două săli.
Renovat şi organizat de-a lungul existenţei sale, de mai
bine de un secol, de trei ori, Muzeul prin expoziţiile permanente organizate a
fost şi este un promotor al muzeografiei naturaliste româneşti. Astfel, în 1954
vechea expoziţie tip depozit a fost reorganizată şi a avut în plus o Sala a
evoluţionismului – care a fost prima de acest fel în România comunistă. În
1972 s-a reorganizat expoziţia permanentă sub o altă temă Sistematica lumii
vii care a constituit şi atunci unicat în peisajul muzeografic românesc. Din
decembrie 2007 muzeul se prezintă vizitatorilor secolului XXI într-o nouă
concepţie.
S-au colectat, achiziţionat, de la înfiinţarea Societăţii,
piese muzeografice – alcătuind, în prezent, un patrimoniu de peste un milion de
piese: mineralogie – petrografie (19.000), paleontologie (57.000), botanică
(168.000), entomologie (266.000), malacologie (510.000), vertebrate (8.386).
Faţada principală a clădirii, de conformaţie neoclasicistă,
are un portic cu patru coloane ionice deasupra cărora se află un balcon cu
patru coloane corintice. În interiorul muzeului, accesul către spaţiile
expoziţionale se face printr-un hol festiv şi o scară amplă. Se păstrează, în
hol, atât decoraţiile iniţiale ale tavanului – casete pictate cu elemente
fitozoomorfe - cât şi feroneria scării. La baza tavanului sunt trecute numele
fondatorilor muzeului, cei care prin cercetări personale, în domeniul
ştiinţelor naturii, prin colecţiile donate muzeului, au devenit repere ale
ştiinţei naţionale şi internaţionale.
În expoziţie sunt etalate piese din patrimoniul muzeului
reprezentând marile colecţii aşa cum au fost structurate:
mineralogie-petrografie, paleontologie, botanică, entomologie, zoologie,
malacologie.
Expoziţia s-a realizat cu concursul întregului colectiv: Ghizela
Vonica (botanică), Gabriela Cuzepan (entomologie), Liviu Pripon (zoologie).
Text oferit de curatorul expoziției: Dr. Rodica Ciobanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu