Gelu...inima zburdalnica!

Romania de-altadata

Oameni care au trecut prin viata

Colectii si Colectionari

Inscrisuri de toate felurile

Prin targ gasesti tot felul de lucruri.

Eu, de exemplu, m-am oprit la un maldar de plicuri. 

M-au atras francaturile si un nume comun; al adresantului.

Am ales cateva, plus cinci fotografii, singurele de altfel.

Conform unui calcul bugetar. Adica meschin...

Acasa, luand "prada" la puricat, am avut parte de o surpriza.

Placuta, in sensul descoperirii unor randuri usor de citit,

parca desprinse din romanele interbelice.
Ale lui Mihail Drumes (Invitatie la vals, Elevul Dima dintr-a saptea...), 
Ionel Teodoreanu (La Medeleni) sau Grigore Bajenaru (Bucuresti & Company)

Dar si neplacuta. Caci am realizat pierderea altor exemplare

care ar fi intregit "povestea" de mai jos.

Acum este prea tarziu; nu cred ca voi mai putea recupera

corespondenta "neridicata". Sa-mi fie invatatura de minte!

***
Asa am scris cu peste doua saptamani in urma. Zilele trecute insa...
mi-am reparat greseala. Cu noroc, recunosc.
In sensul ca am gasit, neinstrainate, gramada de scrisori lasate in urma.
Ce s-o mai lungesc, a rezultat un material mult mai cuprinzator;
pe care va invit sa-l parcurgeti in randurile care urmeaza.
(evident, puteti mari in voie fiecare pagina, sa puteti citi mai lesne)

Personajul nostru principal este Gheorghe Rosianu.

La o varsta cu mult mai frageda decat cea in perioada "analizata".

Il vom cunoaste si ca George, Gelu, Geo, Lulu, Gellu sau Roseanu.

Elev la o scoala militara de artilerie.

Sa-ncepem povestirea cu Otilya. Din Oltenita.

3 august 1933 (ora 16:00).
Otilia ii scrie aratandu-se preocupata de reactia parintilor ei
dar si de "clevetirile" oamenilor.
Tocmai ce a primit doua vederi (din Bucuresti si Brasov).
Sa notam domiciliul lui Gheorghe Rosianu:
strada Lunga, nr. 162, Brasov.
Si ca era sublocotenent.

7 septembrie 1933.
Otilia se arata nelinistita de tacerea baiatului. 
Poate l-a speriat cu interdictiile prezentate in prima scrisoare...
Ii aflam, dupa semnatura, si numele de familie: Ionescu.

***

Este randul Corneliei Bucsa. Din Focsani. Strada Aviator Muntenescu.

La Timisoara, Gellu locuia in Vila Park.

De pe Bulevardul Diaconovici Loga, la nr. 44.

Pe spatele plicului, doua stampile cu texte valabile si astazi:

"Este interzis a se introduce bani sau alte obiecte in scrisori"

respectiv

"Francarea este obigatorie. Scriti curat si complect adresa".

20 septembrie 1934.

Cornelia este usor dezamagita; mai curand ar fi dorit sa-i scrie Virgil...

Printre altele, are in particular profesoara de pictura si pian.

Nu vrea sa pateasca cu Gelu ceea ce a patit Viorica cu Petrica!

3 octombrie 1934.

Randuri primite taman cand Cornelia canta la pian; si nu orisice, ci

Ramage d'Oiseaux.

Intre timp si-a luat si bacalaureatul. Cu-o medie cam mica: 6,32...

Cum era obiceiul vremii (si nu numai), fata este tinuta de catre parinti strans,

"ca in chingi". Stim ca Gellu i-a trimis, in dar, un semn de carte.

Nu si o fotografie.

Cornelia a fost la cinema unde a vazut un film "superb" (rulat in acelasi an

ca si cel al premierei austriece).

Titlul original:

 Ich kenn' dich nicht und liebe dich

Eu cred ca si actorul principal Willi Forst (1903-1980) i-a placut tare mult.

14 octombrie 1934.

Lucrurile au evoluat; Camelia nutreste sentimente mult mai adanci acum.

Ii scrie lui Gelu, dupa ce a participat la nunta unei "dudui" de Colonel 

si ii ataseaza o planta presata. Marturisesc ca nu o recunosc. 

15 decembrie 1934.

Cornelia a primit trei scrisori de la Gellu si ii raspunde in graba.

Motivul intarzierii cu raspunsul a fost plecarea la Bacau

(impreuna cu mama si o verisoara de-a ei, trecuta prin oras cu masina).

Si-acolo a vazut un film: Carioca.

Probabil ca este vorba de Flying Down to Rio - 1933.

Are o prietena, Lucia, "fiica colonelului Brosteanu".

In rest, "traesc visand si visez traind".

Flama publitara cu textul:

"Subscrieti/La/Imprumutul/De inzestrare".

19 decembrie 1934.

25 decembrie 1934 (doar plicul).

Probabil, o felicitare de Craciun.

14 februarie 1935.

Gellu nu prea ii mai scrie Corneliei...

Aceasta a fost plecata la Bucuresti cam o luna, "din Ajunul Bobotezei".

Din Capitala si-a luat noi modele de pictura (cele din seria "de salle a manger"

le-a terminat...). Lucia, prietena ei, este "sportmana" asa ca merg impreuna la patinaj.

A mai fost si la sanius iar in zilele urmatoare (sambata) se duce la o serata;

 la Cercul Militar.

Gellu (Geo) locuieste acum pe str. Iosif Grall, la nr. 3.

Tot la Timisoara.

22 martie (probabil) 1935.

Cornelia tocmai a terminat volumul Dumnica Orbului de Cezar Petrescu.

Avanseaza cu pictura si este ocupata cu un lucru migalos:

"o rama in goblen".

Ii multumeste lui Geo pentru martsisorul trimis. Ii pune in plic si

fotografia de mult promisa, dar asa sunt fotografii "de regiment", a tot amanat-o. 

Amanunt care, pe langa altele, ma fac sa cred ca si Cornelia era fiica de militar.

Cu grad "mare", dupa conditiile de trai.

Si-acum rememoreaza clipele cand s-au cunoscut, la Brasov.

Si ii rasuna in minte acordurile din "La Tanguelita"... 

15 aprilie 1935.

Deducem ca Geo i-a scris Corneliei ca va veni la Focsani.

Aceasta a vrut sa-i spuna mamei vestea dar, cum nu i-a povestit de corespondenta

de pana acum, pana la urma a renuntat. Iata si motivul intarzierii cu raspunsul.

Este foarte bucuroasa (toti se mira de ce) si se duce in fiecare dimineata la

croitoreasa. Doar trebuie sa-si etaleze noile "toilettes".

Are de gand sa mearga la "vie", pentru doua zile, sa guste putin din viata "rustica".

Pleaca, impreuna cu Lucia, la cinema. Titlul peliculei nu l-am deslusit...

***

Viorica Stolojan ii scrie din Iugoslavia. De la Uzdin.

Pare o fata care stie ce vrea...

Pe spatele plicului o stampila cu textul:

"Pierim! Ajutati-ne!

Cumparati timbrul antituberculos".

8 mai 1935.

Se pare ca cei doi s-au intalnit la Bucuresti. De unde i-a si scris Gellu.

Viorica a depus multe eforturi, incununate de succes, pentru a ajunge

la Timisoara sa se poata intalni cu prietenul ei. Pe 12 mai... 

***

Despina este din Zarnesti. Geo/Gellu este in acest caz...Lulu.

2 august 1935.

Descoperim ca cei doi corespondeaza de un an 

(de unde intelegem ca Lulu "joaca la mai multe capete");

fara a se fi vazut.

Acum, probabil in vacanta, Lulu se afla in comuna Chirnogi; vrea insa 

sa junga la Brasov. Despina vrea sa vina si ea...

Pe 27 iulie, tocmai ce a fost aleasa "regina balului"; pe plan local.

***

Un nou personaj...feminin: Cocuta. Din Brasov.

12 august 1935.

Am impresia ca cei doi se cunosc de ceva vreme; normal ar fi caci 

sunt din acelasi oras. Se fac referiri la mai multe cunostinte comune.

De exemplu, Viorica s-a maritat cu sublocotenentul Rosu...

Cocuta, revenita de la Baile Herculane, este invitata la...Chirnogi

(sa viziteze "baltile si lunca Dunarii").

Oferta este declinata din cauza caldurilor si de teama "frigurilor palustre"... 

30 noiembrie 1935 (doar plicul).

Expediat din Oltenita. Am studiat degraba "arhiva". 

Ar fi trebuit sa fie Otilia. Scrisul este insa altul, mult mai "matur".

Incerc o presupunere: randurile au fost expediate de unul dintre

parintii fetei. As opta pentru mama ei... 

***

Ne aflam la sfarsitul anului, chiar de 1 decembrie -  Ziua Unirii.

Lui Gelu (Lulu) ii scrie Titi din Cluj.

S-ar putea sa va fie cunoscuta. Din scrisoarea de mai sus a Cocutei...

Sunt unele lucruri care i se reproseaza lui Gelu;

in principal o anumita, hai sa-i zicem, frivolitate...

Aflam si unde "activa" Gelu: Scoala de Aplicatie Artilerie.

***

31 decembrie 1935.

Viorica, din Uzdin, se semneaza Viorel. Probabil asa au convenit cei doi.

Ii scrie pe o adresa din Bucuresti, Gh. Gr. Cantacuzino (fosta Frumoasa);

la nr. 25.

Descrie participarea ei la o serbare slovena unde a ocupat, 

pentru costumul ei popular romanesc, locul I. 

Dupa Ceaciunul sarbesc ar dori sa vina in Romania

(Timisoara).

Mama ei are probleme de sanatate; se arata foarte dedicata acesteia.

***

13 ianuarie 1936.

O epistola prin care se incheie "dosarul" Despina.

Cu o zi mai inainte, s-a logodit "fara verigheta si popa",

cu locotenentul Nastase "din Artilerie".

Totul se va randui dupa 1 aprilie, cand isi va da si ea examenul de definitivat.

La mana fetei, aflam, a aspirat si un popa...

Toata lumea o invidieaza dar ea regreta ca relatia cu Lulu 

nu a evoluat mai fericit. Ar vrea sa-l revada, de Pasti, macar 

pentru o ora, daca va veni la Bucuresti.

Stampila de expeditie provine de la Agentia Speciala Jilava.

Poate de la inchisoarea de aici. Cred ca Despina tot fiica de ofiter era... 

***

Revine Cornelia...

23 ianuarie 1936.

Multe s-au mai intamplat de la ultima scrisoare primita de la Gellu

(inainte de 10 Mai 1935).

Pana la sfarsitul lui iunie a stat la Focsani cand i-a trimis o scrisoare cu o fotografie.

I s-a intors (era sa zic inapoi!) cu mentiunea plecat la Dadilov (aplicatie).

In iulie a fost la mare, septembrie - inceputul lui octombrie, la vie, la "mosie".

Undeva pe malul Siretului. Seara, in departare, se auzeau talangile oilor acompaniate

de cantecul ciobanului...

La incpeutul anului a fost la o serata. 

A citit Lorelei si de-atunci pentru ea Gellu este "Sultanul de Argint".

Mai aflam ca Gellu canta frumos (nu stiu daca cu vocea sau la pian).

Cornelia se limiteaza la piesele clasice interpretate la pian: 

Traviata, Lucia di Lammermour...

Stirea bomba vine la final: Lucia Brosteanu, prietena ei, se marita la 

sfarsitul lui februarie. Cu un locotenent de la "Artileria Calareata". 

***

25 ianuarie 1936 (doar plicul).

9 februarie 1936. Doar plicul.

Ca si la scrisoarea precedenta, stiu doar provenienta: Turnu Severin.

***

28 februarie 1936.

Viorica/Viorel (din Uzdin) ii scrie dupa o mai lunga absenta.

In principal din cauza bolii mamei ei (cinci luni).

2 martie 1936.

16 martie 1936.

22 aprilie 1936.

26 mai 1936.

15 iunie 1936 (?). Doar plicul.

22 iunie 1936 (doar plicul).

4 iulie 1936.

13 iulie 1936.

20 iulie 1936.

22 iulie 1936.

8 septembrie 1936.

19 octombrie 1936.

25 noiembrie 1936.

Gelu. 1936.

1936.

"Sa nu uiti niciodata pe micuta ta scumpa. Mya".

Selman Photos. Calea Victoriei 35. et. 16 decembrie 1936.

16 aprilie 1937.

31 mai 1937.

13 decembrie 1937.

27 decembrie 1937.

4 ianuarie 1938.

Intra in scena Didica Iatan. Din Alexandria.

8 ianuarie 1938.

Si o noua adresa (poate chiar de domiciliu):

Str. Virgil Onitiu, nr. 2. Brasov.

Dar intre timp...

"In amintirea unei revederi (dupa 1 an) atat de minunate

pentru noi amandoi! Mya".

19 iunie 1938.

15 martie 1939.

22 aprilie 1939.

Gelu ii scrie, de la Bucuresti, Drei. Gabor Ioannes de Apsa.

30 aprilie 1939.

"Adresata Plecata fara a lasa adresa".

Asa ca plicul i s-a intors. Spre bucuria mea care astfel

am putut vedea scrisul si mai ales "frazarea" lui Gelu...

Ajuns intre timp locotenent.

30 mai 1939.

28 iunie 1939.

12 iulie 1939.

Aflam cand cei doi s-au cunoscut (vara 1937-1938);

ca Didica are pian, inca din prima zi a lunii si ca pe 

profesor il cheama...Soarec. 

Mai important, tanara noastra a invatat sa prepare

dulceturi, compoturi si "liqueruri".

Gelu sta acum pe str. Prundului, nr. 8. La Dl. Wilhelm Kugler din Brasov.

19 iulie 1939.

23 iulie 1939.

2 august 1939.

Cateva amanunte din care ne dam seama de "nivelul de trai"

al Didicai; piscina, ping-pong, costum de baie...

Era sa uit, intre timp s-a mai ingrasat un pic.

Gelu-i bucurestean; sta pe str. Frumoasa la nr. 25.

11 septembrie 1939.

13 septembrie 1939.

Intre timp a inceput Razboiul...

Gelu are de dat trei examene.

27 septembrie 1939.

Didica spera sa ajunga in Capitala. La "Pro Arte"...

"Prof. I. Arapu. Ora de Fizica Ind. Sc. Politehnica". Bucuresti. 1939.

Aprilie 1940.

16 mai 1940.

3 iunie 1940.

22 martie 1941.

Pasti. 1941.

23 aprilie 1941.

15 ianuarie 1942 (fara plic).

Plic adresat de Gelu (1943-1944?) Drei inginer Mimi Valasoglu

(din Bucuresti). Din pacate nu am si scrisoarea.

Plic.

2 februarie 1945 Asociatia „Filarmonica Romana din Brasov” (?)

Au trecut anii;

nu ma incumet, in lipsa vreunei explicatii, la a stabili

identitatea personajelor.

Va las pe voi sa efectuati toate permutarile posibile...

***

Observatii de "culoare":

 - toata corespendenta prezentata este pe suport de foarte buna calitate.

In special hartia, colorata sau nu, lucioasa sau, panzata, foarte placuta la pipait.

Tinand in mana scrisorile, m-am cufundat in atmosfera acelor ani 

si nu stiu de ce mi-am amintit de Olguta din La Medeleni (Ionel Teodoreanu).

- am avut dificultati in a extrage ravasele din plicuri desi acestea

sunt pastrate in conditii foarte bune; semn ca n-au mai fost citite 

de multa, multa vreme...