Muzeul Brailei - Sectia de Arta
Nicolae Grigorescu - "perioada alba"
Centrul Cultural Nicapetre, Braila
28 februarie 2015
Seria de întâlniri cu publicul desfăşurată sub genericul Aer. Apă. Artă debutează anul acesta cu o prelegere dedicată "ultimului
Grigorescu”. Vă aşteptăm sâmbătă, 28 februarie, ora 11:30, la Centrul Cultural
Nicăpetre, pentru o discuţie despre aşa-numita "perioadă albă” din creaţia
celui mai iubit pictor român.
Fluidă, eterică, aproape monocromă, pictura "perioadei albe”
(desemnând, după unii comentatori, producţia ultimilor 15–20 ani de viaţă, după
alţii, pe cea a ultimilor 7) este, de mai bine de un secol, o adevărată piatră
de poticnire pentru judecata critică. "Nu după ultimele sale tablouri trebuie
judecată întreaga operă a maestrului”, se grăbea să precizeze, cu o oarecare
îngrijorare, Alexandru Tzigara-Samurcaş încă din 1907, imediat după moartea pictorului.
În 1937, în preziua centenarului Grigorescu – aşadar, la vremea primului bilanţ
– Prof. George Oprescu întărea, cu întreaga-i autoritate, opinia potrivit
căreia ultimii ani de activitate, copleşiţi de obligaţiile pe care le aduce
succesul, nu dăduseră la iveală decât "o pictură facilă, fără consistenţă,
ultimele note ale unui cântec fericit”. Judecata contrară nu a fost nici ea mai
puţin vehementă: încă din anii ‘20, un Francisc Şirato scria că "perioada albă”
este nu doar momentul de fericită sinteză din creaţia pictorului ci, mai mult
chiar, "un punct culminant în arta românească”.
O atât de categorică polarizare a conştiinţei critice
semnalează prin ea însăşi un mănunchi de probleme, ce ţin atât de pictură ca
atare, cât şi de istoria receptării, şi ridică, fireşte, o serie de întrebări.
A fost Grigorescu, în anii din urmă, victima propriului
succes? Să nu mai fi ştiut el să reziste asaltului de comenzi venite din partea
unui public puţin avizat, dar avid să posede cât mai multe dintre pânzele care
au făcut faima pictorului devenit "la modă”? Se datorează "maniera albă”, aşa
cum s-a spus în epocă, unei epuizări a talentului, provocate ori cel puţin
favorizate de mulţimea comenzilor şi de progresiva deteriorare a vederii? Ori
este, dimpotrivă, nu rezultatul oboselii, ci al unui original efort de sinteză
şi chiar de înnoire a mijloacelor de expresie, un răspuns cu totul personal la
dezvoltările picturii moderniste din preajma lui 1900? Va fi fructificat ea,
aşa cum s-a avansat recent, un filon simbolist, japonizant?
Pornind de la aceste întrebări, prelegerea de sâmbătă va
încerca o definire mai nuanţată a mult-dezbătutei "perioade albe”. Bazată pe
examinarea unei părţi însemnate a picturii grigoresciene dintre 1885 şi 1907,
discuţia în jurul "ultimului Grigorescu” speră să releve un creator mai complex
şi o producţie mai puţin omogenă şi mai puţin previzibilă decât ar putea părea
la prima vedere.
Alina-Ruxandra Mircea
muzeograf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu