Obiectul Lunii

Muzeul National Peles

Sinaia

octombrie 2014

GARNITURĂ DE SALON,

ATELIER BERNHARDT LUDWIG-FIUL, VIENA

SFÂRŞIT SECOL XIX

LEMN DE NUC, BRONZ AURIT, MĂTASE

  Regele Carol I este considerat întemeietorul colecţionismului artistic de tip aristocratic din România, reuşind să achiziţioneze pentru Castelul Peleş valoroase opere de artă. Printre colecţiile de pictură, arme şi cărţi se află şi o impresionantă colecţie de mobilier renumită pentru diversitatea stilurilor, tehnicilor şi materialelor.

   Alături de arhitecţii reşedinţei de vară au lucrat numeroşi decoratori din Germania şi Imperiul Austro-Ungar: J. D. Heymann, August Bembé, J. Dollitschek, Martin Stöhr, Anton Pössenbacher şi Bernhard Ludwig. Principalul decorator al Castelului Peleş în etapa finală a construcţiei a fost ebenistul-arhitect austriac, Bernhard Ludwig-fiul (1866-1939). Lui i se datorează majoritatea ansamblurilor interioare, ca Holul de onoare (Renaştere germană), Apartamentul imperial (baroc), Apartamentele principeselor de Hohenzollern şi de Wied (Empire şi Adam), Atelierul de pictură al Reginei (Arts&Crafts) şi camere de oaspeţi (variante ale Artei 1900).

    Firma Ludwig a fost înfiinţată în anul 1867 de către Bernhard Ludwig-tatăl, furnizor al Casei Domnitoare a României încă din anul 1878. Prestigioase edificii publice de la Viena, precum Parlamentul, Palatul de Justiţie, Muzeul de Istorie Naturală şi Muzeul de Artă sunt opera ebenistului B. Ludwig. Din anul 1897, firma a fost condusă de Bernhard Ludwig-fiul, absolvent al Facultăţii de Arhitectură din Viena. Carol I îl remarcă datorită versatilităţii sale stilistice şi îi oferă statutul de decorator principal al Castelului Peleş şi furnizor de mobilier al Casei Regale a României. A realizat de asemenea decoraţii pentru reşedinţele familiilor regale ale Iugoslaviei şi Albaniei, sediul Naţiunilor Unite din Geneva etc.

    Între anii 1895-1897, pe aripa de nord a etajului nobil al Castelului Peleş au fost amenajate pe locul fostului Atelier de pictură al Reginei Elisabetei, apartamente destinate principeselor Josephina de Baden, mama Regelui Carol I şi Maria de Wied, mama Reginei Elisabeta. Apartamentul Josephinei se compune din salon şi dormitor şi adăposteşte două garnituri de mobilier realizate în stil Empire la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor.

    Prinţesa Josephina de Baden (21 ctombrie 1813-19 iunie 1900), descendentă a familiei de Beauharnais, s-a născut la Mannheim, ca fiică al lui Karl, Mare Duce de Baden şi a Stéphanie-ei de Beauharnais, fiica adoptivă a lui Napoleon I. La 21 octombrie 1834, s-a căsătorit cu Prinţul Karl-Anton, fiul lui Carol, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen (1785-1853) şi al Marie-ei Antoinette Murat (1793-1847). Aşadar, prin Josephina de Baden, Regele Carol I al României descindea din familia imperială franceză, fapt ce explică alegerea stilului Empire pentru camerele private ale mamei sale de la Castelul Peleş.

    Una dintre cele mai impresionante creaţii de ebenisterie de la Sinaia este garnitura de salon din Apartamenul Josephinei de Baden, realizată în stil Empire rusesc.

    Stilul oficial al Primului Imperiu francez, Empire-ul reprezintă o etapă distinctă a neoclasicismului şi cunoaşte o proliferare extraordinară în întreaga Europă şi chiar în America, în primul sfert al secolului al XIX-lea. Trăsăturile sale specifice sunt austeritatea, sobrietatea şi simetria, predominarea liniei drepte, utilizarea lemnului de acaju şi în general, a esenţelor exotice, prezenţa bronzurilor aurite, precum şi a motivelor decorative de inspiraţie clasică, greco-romană, dar şi egipteană. În mobilier, accentul trece de pe ideea de comoditate pe aspectele de natură estetică. Formele sunt rectangulare, scaunele au spătare drepte şi picioare masive. Cele mai frecvente simboluri sunt sfinxul, caduceul, tridentul, albina, cununa de laur, capul de lebădă sau cariatidele.

    Împrumutat din Franţa napoleoniană, Empire-ul a fost intens promovat începând cu anul 1810 cu precădere în Rusia ţaristă. Pornind de la linia sobră şi masivă tipică Empire-ului francez, arhitecţii şi decoratorii ruşi dezvoltă propria lor variantă cu precădere în oraşele mari, Moscova şi Sankt-Petersburg, introducând elemente tipice artei ruseşti.

   Garnitura de salon compusă din masă, canapea, fotolii şi scaune este realizată din lemn de nuc furniruit şi marchetat, cu aplicaţii din bronz aurit, iar tapiseria este din mătase roşie decorată cu palmete. Masa are blatul circular, iar cu bordura şi picioarele terminate cu sabot şi capete de lebădă sunt turnate bronz şi acoperite cu aur.

   În dormitorul Prinţesei Josephina de Baden, garnitura din lemn de paltin se compune din pat, dulap, noptieră, măsuţă, comodă, masă de toaletă cu scaune şi sofa Recamier. Realizată în stil Empire francez, prezintă motive decorative specifice artei lui Napoleon I: aplicaţii din bronz cu capete de sfinx, protome de leu, palmete etc. Cea mai interesantă piesă a garniturii rămâne sofaua Recamier.

   Numele de ,,récamier” provine de la doamna Juliette Récamier (1777-1849), o tânără renumită în epoca napoleoniană pentru frumuseţea sa, căreia pictorul francez Jacques-Louis David i-a dedicate un portret nemuritor, în anul 1800. Juliette Récamier îşi odihneşte trupul tânăr şi graţios, îmbrăcat într-o rochie tipică epocii napoleoniene pe o sofa inspirată din arhitectura pompeeană, pe care reuşeşte să o facă faimoasă, împrumutându-i numele.

Piesa de mobilier din dormitorul Josephinei de Baden este o sofa de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil Recamier, cu centură din bronz reprezentând cu aplicaţii – rozete, palmete şi cap de Minervă, cu spătare inegale, denumite gen Recamier, cu tapiţerie din satin de mătase verde presărată cu rozete galben-aurii, bordată cu galon în ton, pe picioare terminate cu saboţi. În rarele sale vizite la Sinaia, Josephina de Baden se arată încântată atât de piesajul muntos, cât şi de frumosul Apartament Empire, în care petrece clipe de neuitat.

    Datorită măiestriei sale, firma de ebenişti din capitala Imperiului austro-ungar reuşeşte să transmită iubitorilor de frumos spiritul sobru şi eleganţa tipice epocii Napoleon I.

Laura Avram, muzeograf