Romania fara anestezie

Muzeul Municipiului Bucuresti

Octavian Buda

10 iulie 2014

    Ca orice domeniu spiritual de elită, lumea medicală din România a funcţionat şi funcţionează pe baza unor ritualuri academice. Corpul medicilor s-a constituit şi se dezvoltă în continuare pornind de la un set de reguli, norme şi comportamente ritualizate. Transformate sau nu în clişee, aceste rigori formale creionează atât distincţia de castă a registrului medical, cât şi respectul faţă de o tradiţie adeseori marcată de o excelenţă particulară. A studia cutumele, tabieturile şi reflexele ritualice ale doctorilor de altădată înseamnă, până la urmă, a rememora istoria unui domeniu care a transformat România într-un spaţiu recunoscut al performanţei medicale din Europa.

    Inaugurarea unor importante instituţii medicale la sfârşit de secol al XIX-lea, deschiderea cursurilor Facultăţii de Medicină din Bucureşti sau interpelări parlamentare pe tema politicilor sanitare şi sociale româneşti au oferit profesorilor de medicină posibilitatea de a împărtăşi din propria lor experienţă, de a vorbi despre înaintaşi şi de a trasa reperele specialităţii lor. Fiecare din ei se prezintă în faţa publicului ca un actor într-o reprezentaţie academică, ei îşi joacă rolul pe scena istoriei medicinei şi a culturii româneşti, îşi aleg o temă care exprimă adesea profesiunea lor de credinţă şi transmit un mesaj în timp acelor generaţii viitoare pe care nu le vor mai putea cunoaşte. Aşa stăteau lucrurile odinioară, într-o societate românească avidă de modernitate şi progres, într-o epocă în care pedagogia respectării înaintaşilor şi a lucrării acestora era ţinută la loc de mare cinste. Din păcate, în prezent valenţa istorică a medicinei este adeseori subestimată, căci astăzi se încearcă din răsputeri inserarea acesteia într-un mecanism aproape „tehnologic”, într-un proces de tip hic et nunc continuu. Şi totuşi, nimeni nu va putea vreodată să vorbească despre înţelegerea practicii medicale în afara acestei dimensiuni fundamentale, care este evoluţia ei istorică, laolaltă cu cea a societăţii.

    Din acest punct de vedere, istoria medicinei devine un vehicul al memoriei colective la care medicii, şi nu numai, au contribuit din generaţie în generaţie. Evocarea personalităţilor medicale de la noi constituie o mărturie despre preocupările lor sociale şi politice într-o epocă de reforme dar şi conflicte în viaţa publică a României moderne. Parcurgerea istorie medicinei româneşti ne relevă însă însă o surprinzătoare actualitate, nu numai în plan formal, al retoricii patriotarde, dar chiar şi prin conţinut, dovadă că multe din problemele sociale, sanitare, economice şi morale româneşti de acum 150 de ani le regăsim aproape neschimbate, doar la o altă scară, şi parcă transferate, printr-un tunel al timpului, societăţii româneşti de azi... Regăsirea actuală a multor probleme politice, sociale şi medicale ale Vechiului Regat, arată într-o anumită măsură tendinţa nefastă a românilor de a repeta greşelile acute ale trecutului.

Despre conferenţiar:

   Octavian Buda este licenţiat al Facultăţii de Medicină a Universităţii Carol Davila Bucureşti (1992) precum şi al Facultăţii de Filozofie a Universităţii Bucureşti (1997).

   Doctor în ştiinţe medicale. Este profesor universitar - Facultatea de Medicină a Universităţii Carol Davila Bucureşti, catedra de Istoria Medicinei. Vicepreşedinte al Societăţii Române de Istoria Medicinei. Este titularul cursului de Patografie Culturală. Filozofie şi Psihiatrie al Facultăţii de Filozofie a Universităţii Bucureşti. Medic primar psihiatru în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti. Din 1993, redactor coordonator al Revistei de Medicină Legală, fondată în 1936 de Nicolae Minovici. Studii de istoria medicinei, psihiatrie şi psihanaliză judiciară, antropologie psihiatrică şi culturală, bioetică. Articole consacrate filozofiei lui Karl Jaspers şi Emil Cioran în revistele Krisis şi Observatorul Cultural. A publicat studii şi recenzii pe teme de istoria medicinei în revistele Viaţa Medicală, Dilemateca, Cuvântul, Cultura, Istorie şi Civilizaţie, Astra.

   Printre cărţile publicate: Criminalitatea, o istorie medico-legală românească, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2007; O antropologie a marginalului. Psihiatria judiciară românească: 1860-1940, Editura Caligraf, Bucureşti, 2007; Despre regenerarea şi... degenerarea unei naţiuni, Editura Tritonic, Bucureşti, 2009, Identitate naţională şi medicină socială, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2013, România fără anestezie, Editura Vremea, Bucureşti, 2013.

Intrarea 7 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiei permanente.

Următoarele conferinţe de joi, iulie 2014

Joi, 17 iulie 2014, ora 19.00

Afacerea Tănase cu Liviu Tofan

Joi, 24 iulie 2014, ora 19.00

Clădiri mai puţin cunoscute din creaţia arhitectului Ion D. Berindey cu 

Sidonia Teodorescu

Joi, 31 iulie 2014, ora 19.00

Spioni care au trecut prin Bucureşti cu George Damian