Asa cum a fost

Romania de-altadata

Colectii si Colectionari

Filatelie

Astazi, in urma unui schimb, am intrat in posesia unui frumos "inscris" filatelic.

Mai precis a unui carnet destinat pionierilor.

De cand am vazut aceasta imagine m-a atras pentru "parfumul ei de epoca" si am decis sa imi incerc norocul. Am vazut imediat insa ca altcineva isi manifestase interesul pentru carnet si mi-am zis de-ndata ca sansele mele, tinand cont de "potenta" (se practica termenul, cu sau fara discernamant, asa ca-l folosesc si eu) ofertantului, tind catre zero...

Dar in cele din urma am avut si un dram de noroc.... 

Pagina a II-a.

Absolut de acord cu acest indemn. Practica insa era cu totul alta.

In nu de putine ocazii in acele "locuri" nu existau vederi  sau daca existau 

erau cu totul si cu totul din alte parti ale tarii...

Pe pagina a IV-a sunt imprimate cateva dintre marcile postale tiparite 

in acea perioada. 

Plecand de la aceste exemple estimez ca acest carnet a aparut in anii 

1957-1958.

Paginile a V-a si a VI-a sunt "construite" astfel incat sa-ti poti amplasa

micile tale "comori", cat un petec de hartie - fiecare.

Pe la inceputul anilor '60, pe cand aveam o varsta destul de matura, 

adica pe la sase ani, 

am descoperit si eu, cu mare uimire si placere, fascinantul univers al filateliei.

Marturisesc ca am fost atras mai ales de tinuturile si denumirile lor exotice; 

in primul rand africane.

Ganditi-va cum sunau, pentru un pusti, denumiri precum "Rio Muni", 

"Sahara Spaniola", "Ifni", "Uganda - Kenya - Tanganika", "Fernando Poo"...

Era pe cand cautam cu febrilitate "colonii";

pe care dadeam sau ceream 2 la 1 timbre....

Nu radeti si nu ma judecati prea aspru...multi dintre filatelisti asa au inceput...

Pagina a VII-a.

Ca si colaj, isi va gasi locul in unul dintre albumele cu Bucuresti 

postate deja pe blog...

Pagina a VIII-a.

Cu o mica "strambatura" ortografica...

O initiativa care astazi...nu mai este valabila.

Cateva observatii la final.

1. Ii multumesc lui Calin, cel de la care am primit acest carnet - 

s-a dovedit serios si prompt in demersul sau.

2) Cineva si-a manifestat intristarea ca acest document a ajuns la mine si nu la 

primul ofertant.

Altcineva a remarcat ca totusi "a ajuns pe maini bune" - si ii multumesc 

pentru aceasta, mai ales daca nu a facut-o in mod ironic

(limba romana este pretabila la multe interpretari).

Ambilor am sa le destainui un mic secret:

chiar daca mi-as fi dorit din toata inima ca acest carnet sa faca parte din colectia mea

 m-am gandit, inca de la inceput, ca acesta sa ii apartina, in final, celui care din motive personal-sentimentale il merita cel mai mult.

Fara vreo obligatie.

Astfel incat, mica bijuterie filatelica sa incapa pe maini si mai bune...

3) Am "licitat" de frica ca "inscrisul" sa nu ajunga pe mainile vreunui 

"negustor". Am mai patit-o; si m-a cam secat la inimioara...