Duplex de arta

Art Yourself Gallery

Cornel Lazia: Etemenankia, Mirela Iordache: Axis

Bucuresti

29 octombrie 2013

Cornel Lazia: Etemenankia

   Metropola este o entitate, un organism viu, o creație a oamenilor, pentru oameni. În același timp, prin aspectul său aspirațional – clădiri ridicate spre cer – metropola devine un dialog al oamenilor cu divinitatea. Relația mea cu metropola a evoluat de la atracție la cunoaștere și în final recunoaștere – un spațiu comun în care inspirația realității fizice, de zi cu zi, ascunde un fir narativ transcedental.

  Povestea începe în mileniul IV î.Hr cu o construcție des întâlnită la civilizațiile Sumeriene și Babyloniene, numită Ziggurat (‘a construi pe o suprafață mai înaltă’). O construcție cu multe aplicații și utilizări spirituale, principala destinație a Ziggurat-ului era aceea de casă a zeilor, locuința acestora pe pământ, dar și templu, lăcaș pentru rituri și ceremonii religioase. Nu lipsea însă nici aspectul pragmatic al structurii: protecție în fața inundațiilor și altor vicisitudini, un loc mai aproape de cer. 

   Fascinat de aspectul unei constructii nedestinate locuirii, dar a cărei încărcătură simbolică depășește nevoia primară a omului de a se adăposti, am reevaluat relația mea cu metropola, am descoperit aspecte noi în așa-zisele obiecte sau structuri fară viață în ele care au primit o încărcătură magică: 

Etemenankia

  Imaginile acestei serii explorează ideea unui nou cod al orașelor prin reinterpretarea relației om-structură. Ca și concept, Etemenankia este un nou fel de a înțelege și de ce nu de a crea un un oraș ideal care trăiește și respiră într-o dimensiune imaginară dar care înmagazinează aspirații ce se hrănesc cu inspirație. La un nivel strict personal, această selecție ilustrează numeroasele mele conexiuni cu aceste “aglomerări umane,” adevărate reactoare ale omenirii care alimentează progresul și paradoxal uneori, speranța. 

Axis - Mirela Irdache

  Corpul meu este pentru mine Geografia Personală. Niciodată suficient explorat, el se transformă mereu. Astfel, investigația personală a corporalității devine o germinație permanentă de idei, este originea obsesiei redării fragmentului ca reprezentare a întregului. Prin acest demers vreau să-l implic pe privitor în zona imaginativului, să-l determin să relaționeze cu un spațiu pictural propriu. 

  Neputând fi redus la o suprafață aparentă, corpul uman este strâns legat de procese sociale și psihologice trecute prin filtrul personal. El reprezintă pluralitatea raporturilor pe care le am cu universul fizic. În pictura mea, prin prezența sa imediată, corpul devine axis și reper figurativ. Astfel reuşesc o revenire la primatul stării asupra imaginii, prin difuziunea spațiului intim către exterior. Alcătuiesc un angrenaj între tușa învăluită și conceptul de materializare a corpului.

  Motive aproape iconice, Fragmentul și Corpul sunt, luate împreună, punctul de pornire în jurul căruia privitorul își poate construi un univers.