H'Art Gallery
Claudio Garrudo
Expozitie de fotografie: Borderline and the Self
Bucuresti
26 iunie 2013
"Cláudio Garrudo își
prezintă noua serie de lucrări denumită Borderline, colecție axată pe
metafora funcțională a artistului fotograf aflat în continua explorare a
unor situații extreme ca nebunia și moartea, sau dezvoltarea unor
identități multiple, ce încarnează personalități distincte.
Borderline, titlul expoziției, ne trimite către înțelesuri de o natură mai literală: demarcare, hotar (border), dar și către ceva aflat în afara sferei raționale, în zone ale ambiguității și incertitudinilor. Punctul central al meditației pe care o propune Garrudo este chiar linia invizibilă ce desparte rațiunea de nebunie, împăcarea de neliniște.
În seria fotografică expusă, Cláudio Garrudo recurge la propriul corp ca obiect al scenei fotografiate într-o dublă confruntare. Pe de o parte avem de a face cu confruntarea pe care imaginea în sine o induce privitorului. Cumva, provocați de funcția reprezentativă a obiectului artistic, ne privim pe noi înșine într-un mod diferit, ca într-o stare de suspensie spațio-temporală. Ne atinge, ne mișcă și ne intrigă, realizând o legătură aproape directă între un spațiu exterior și spațiul nostru cel mai intim.
Și în aceasta poate consta poate una din provocările lui Cláudio Garrudo, de a deveni fiecare dintre noi subiecți în descoperirea multitudinii de identități pe care cu toții le cuprindem. Sau poate că nu...discursul artistic este deschis unor interpretări cât de personale. Pe de cealaltă parte, fotografiindu-se pe sine creează premisele unei confruntări între artist și arta sa, între interiorul și exteriorul unei compoziții, căci la urma urmei autoportretizarea sau realizarea de reprezentări ale sinelui (o întrebare ambiguă în sine...), Cláudio Garrudo devine un voyeur al propriei persoane, plasându-se în poziția și în rândul observatorilor.
Ne aflăm în raza privirii celorlalți dar totodată în raza privirii noastre. Această serie de fotografii ne revelează o altă latură a creației artistice a lui Cláudio Garrudo, una mai existențialistă, mai densă, ce amintește poemul lui Mário Sá-Carneiro: „Nu sunt nici eu dar nici vreun altul. Sunt ceea ce este între noi. Stâlp al podului indiferenței. Ce mă unește de celălalt.” (Ana Matos)
Borderline, titlul expoziției, ne trimite către înțelesuri de o natură mai literală: demarcare, hotar (border), dar și către ceva aflat în afara sferei raționale, în zone ale ambiguității și incertitudinilor. Punctul central al meditației pe care o propune Garrudo este chiar linia invizibilă ce desparte rațiunea de nebunie, împăcarea de neliniște.
În seria fotografică expusă, Cláudio Garrudo recurge la propriul corp ca obiect al scenei fotografiate într-o dublă confruntare. Pe de o parte avem de a face cu confruntarea pe care imaginea în sine o induce privitorului. Cumva, provocați de funcția reprezentativă a obiectului artistic, ne privim pe noi înșine într-un mod diferit, ca într-o stare de suspensie spațio-temporală. Ne atinge, ne mișcă și ne intrigă, realizând o legătură aproape directă între un spațiu exterior și spațiul nostru cel mai intim.
Și în aceasta poate consta poate una din provocările lui Cláudio Garrudo, de a deveni fiecare dintre noi subiecți în descoperirea multitudinii de identități pe care cu toții le cuprindem. Sau poate că nu...discursul artistic este deschis unor interpretări cât de personale. Pe de cealaltă parte, fotografiindu-se pe sine creează premisele unei confruntări între artist și arta sa, între interiorul și exteriorul unei compoziții, căci la urma urmei autoportretizarea sau realizarea de reprezentări ale sinelui (o întrebare ambiguă în sine...), Cláudio Garrudo devine un voyeur al propriei persoane, plasându-se în poziția și în rândul observatorilor.
Ne aflăm în raza privirii celorlalți dar totodată în raza privirii noastre. Această serie de fotografii ne revelează o altă latură a creației artistice a lui Cláudio Garrudo, una mai existențialistă, mai densă, ce amintește poemul lui Mário Sá-Carneiro: „Nu sunt nici eu dar nici vreun altul. Sunt ceea ce este între noi. Stâlp al podului indiferenței. Ce mă unește de celălalt.” (Ana Matos)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu