Agentia de Stiri Bune
Unitatea de Servicii si Productie Nazarcea Group
Bucuresti
"Tata a vrut să mă arunce de la balcon când eram mic. Să scape de mine. M-am plimbat prin cămine și pe străzi și prin trenuri...deși nici nu pot merge bine. Am făcut și liceul, dar n-am mai avut bani de facultate. Acum fac pâine și sunt fericit, nu-mi trebuie mai mult. E ușor aici la fabrică și nu vreau să mai lucrez în altă parte‟.
Tot ce iese din mâinilor lor ajunge în căminele pentru
vârstnici și în casele de copii ale
Primăriei Sectorului 1, peste 800 de suflete în total. Consumă numai în "familie‟ și este și
avantajos. Jenea Dumitra, Jenel, după cum îi spun prietenii, este bucuros să
frământe, opt ore pe zi, pâinea cu care se hrănesc alți oameni defavorizați.
Tatăl lui a vrut să îl omoare când avea numai câteva luni. A
intrat la închisoare, iar mama lui l-a dus la cămin. Nu avea cu ce să-l
crească. Dar Jenel s-a descurcat singur. Cu greu, dar s-a descurcat. A terminat
un liceu, n-a mai avut bani și de
facultate, cu toate că și-ar fi dorit,
a făcut un curs de brutar și a devenit
muncitor calificat. A mai lucrat la o fabrică de pâine, însă, când s-au făcut
restructurări, l-au dat afară. Firește,
nu putea ține pasul. Randamentul
persoanelor cu handicap este undeva la 30% din cel al salariatului obișnuit, potrivit specialiștilor.
Prin 2003, cei de la adăpost i-au găsit mama, însă ea nu l-a
primit cu drag, cu atât mai mult cu cât mai făcuse între timp doi băieți...normali. A trecut și peste asta și
și-a găsit familia la Fabrica Nazarcea,
în brutăria cu zece angajați, care i-au
devenit prieteni. "Mă înțeleg bine cu
toată lumea și mă bucur mult că m-au
primit aici. Și maeștrii sunt super, m-au ajutat enorm. Eu nu
vreau să plec de aici, sunt fericit‟,
a mărturisit Jenel, în timp ce frâmânta o bucată de aluat cu atâta blândețe, ca și
cum ar fi avut suflet. Miroase minunat în brutărie, a pâine bună, și este cald. Dar nu toată căldura vine de la
cuptoarele încinse. Vine și de la
oamenii cu zâmbete largi pe față, care
mișună dintr-o parte în alta.
Plimbându-ne pe holurile fabricii, ajungem într-o încăpere
cu șase femei, fiecare cu mașina ei de cusut. Ne aflăm în atelierul de
croitorie. Camera este plină de lumină și
de materiale textile cu flori de toate culorile. Aici o întâlnim pe Ioana, o
tânără de 28 de ani, care suferă de diabet și
de psoriazis. Mâinile ei sunt pline de răni, așa
că nu a putut lucra foarte mult într-un supermarket unde trebuia să atingă
produsele pe care le vindea. Și ei îi
place foarte mult la Nazarcea.
"Aici nu îmi mai este teamă. Nu trebuie să mă ascund când
trebuie să-mi fac insulina sau când mi se face rău. Aici nu-mi mai este rușine. Am și
o fetiță de patru ani, sunt căsătorită,
locuiesc cu familia mea. E bine. Am un loc sigur de muncă unde vreau să rămân
în continuare și sunt liniștită‟,
a spus Ioana, plimbându-și degetele
fragile pe lângă acul mașinii de cusut.
O făceau să zâmbească toate lucrurile simple, banale poate pentru unii dintre
noi...un loc de muncă stabil, un venit lunar, un copil sănătos
Alexandrina face lumânări decorative. Unele tare frumoase,
migăloase, pe care mulți dintre noi nu
ar fi destul de dibaci să le modeleze. Când am început să vorbesc cu ea, i-am
întins mâna dreaptă să facem cunoștință, așteptând
să își scoată mâinile dintre grămezile
de ceară, forme și decorațiuni. Nu am văzut că nu avea o mână dreaptă
cu care să-mi strângă palma .
Și Alexandrina lucrează de la opt la
patru și este recunoscătoare că poate
câștiga niște bănuți. Un vis
simplu, pe care l-au avut toți cei de
la Nazarcea și pe care și l-au îndeplinit în atelierele fabricii din
Capitală.
Fabrica Nazarcea a fost înființată
acum trei ani prin Orizont 2009, un proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarae Resurselor Umane
(POSDRU). Astfel, Direcția Generală de
Asistență Socială și Protecția
Copilului (DGASPC) din cadrul Primăriei Sectorului 1 a reușit să angajeze peste 60 de persoane cu
dizabilități, pe care le-a distribuit
în cele șapte ateliere ale fabricii. "Este prima întreprindere socială din România creată de o autoritate locală și dedicată exclusiv oamenilor cu handicap.
Angajații noștri sunt remunerați
pentru munca prestată și beneficiază de
toate drepturile unui salariat‟,
a declarat managerul proiectului, Dănuț
Ioan Fleacă.
Diferența dintre
Nazarcea și societățile comerciale care angajează persoane cu
dizabilități este că fabrica s-a
constituit într-o Unitate protejată autorizată (UPA) și funcționează după
Legea privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap. Așadar, proiectul a reușit să creeze 60 de locuri de muncă pentru
cei cu nevoi speciale, în contextul în care datele oficiale arată că în România
sunt peste 700.000 de persoane cu dizabilități,
dintre care doar 4% au unde să muncească.
"Ne-am inspirat din modelul olandez, cu atât mai mult cu cât
Guvernul Olandei a donat 50.000 de euro pentru dotarea brutăriei. N-am urmărit
realizarea unui profit, ci doar susținerea
centrelor de protecție cu produse
proprii‟, a adăugat
managerul proiectului. Următorul pas este deschiderea fabricii pentru publicul
larg, începând cu luna ianuarie a anului 2013. Concret, cei intersați vor putea cumpăra vase din ceramică
pictate manual, lumânări decorative, produse de panificație sau vor putea beneficia de croitoria, de curățătoria sau de spălătoria auto din incinta
fabricii Nazarcea. Valoarea totală a proiectului Orizont 2009 a fost de circa
8.230.000 de lei, din care 6.420.000 de lei au provenit din fonduri
nerambursabile, iar 1.370.000 de lei au reprezentat contribuția administrației
locale.
***Articol preluat de pe adevarul.ro (Diana Toea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu