Poveste de Sfantul Dumitru
Legenda populara din Avrig
Culeasa de Maria Grancea de la Cotofana Dumitru
Se spune
ca, de Sfantul Dumitru se face prima mamaliga din cucuruz nou, se topeste in
fiertura fiebinte branza de oaie si se invarte balmosul. Faina trebuie macinata
in noaptea de San’Dumitru, cand focurile ard la intrarea pe hotar. Dar treaba
asta trebuie s-o faca musai barbatul ca altfel, Maiestrele golesc intr-o noapte
cosul si gospodarul ramane sarac.
Lidia avea
un barbat molau si caruia ii cam placea si tuica de zarzane asa ca, ce sa faca,
a imbracat camasa barbateasca, a inhamat caii la caruta, a incarcat sacul de
cucuruz (zdrumicat tot de ea de cu seara) si-a pus in cap o palarie fecioreasca
cu barsoane, a pus in straita o fele de tuica pentru morar si un colt de hencles
cu branza pentru morarita si a luat, in miez de noapte, drumul Morii de Dinsus.
La iesirea
din sat o baba zdrentaroasa o opreste din drum:
Unde meri
maica?
La moara,
Lele.
Nu ma duci
si pe mine pana la rascrucea Porumbacului?
Te duc
Lele, cum nu, te duc. Si o ajuta pe baba sa urce.
Pentru a o
duce pe baba, Lidia a trebuit sa depaseasca Moara si sa mearga mai departe spre
munte. Acolo, la rascruce, Maiestrele isi incinsesera hora, in miez de noapte.
Lidia a
vrut sa intoarca dar caii s-au oprit si nu voiau sa asculte. Lidia tinea ochii
inchisi strans stiind, ca daca le priveste, Maiestrele ii vor fura mintile.
A simtit o
mana uscata pe mana cu care tinea hetele si vocea batranei ii sopteste in
ureche
"Lasa muma, lasa, ca a hi bine si barbatul tau de-acum, da’ sa-i spui
Dumitru”
-Pai nu-l
cheama asa!
- Cheama-l
asa si de-acum incolo nu-i mai avea necaz cu el. Acum deschide ochii.
Lidia
deschise ochii si in fata ei stateau, frumoase, Maiestrele. Stateau, dar pareau
ca danseaza.
-
Sporeasca-va jocul Maiestrelor, sporeasca-va frumusetea –
a fost singurul lucru
pe care l-a putut ingaima, speriata, Lidia.
-
Sporeasca-ti si tie faina de Sfantul Dumitru – au raspuns in cor frumoasele si
au disparut in noapte.
Lidia s-a
intors la Moara dar cand a desfacut sacul in el era faina, nu cucuruz. Faina
aceea nu s-a terminat decat in ajun de Sfantul Dumitru, in anul urmator.
Sotul
Lidiei, caruia in taina aceasta ii spunea Dumitru a luat sacul gol pentru a-l
umple cu boabe sa-l duca la moara. In mainile lui, pana n-a ajuns sa puna
cucuruzul, sacul se umplea cu faina. Si asa s-a intamplat in fiecare an cat au
trait Lidia si Dumitru.
***Fara dna Silvia Dumitrache nu ajungeam la aceasta frumoasa poveste - asa ca e drept sa ii multumesc.
***Cotofana Dumitru este (a fost) bunicul Mariei Grancea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu