"Dezrobitorul Basarabiei"

Dezvelirea unui bust al Maresalului Ion Antonescu

Tataraseni, judetul Botosani

31 august 2012

   Un articol interesant, semnalat de catre Victor Roncea, 

pe care vi-l redau mai jos insotit de fotografii, din aceeasi sursa: 

botosaneanul.ro 

    Dacă până acum nu aţi călcat prin Tătărăşeni din judeţ de acum înainte cu siguranţă cel puţin veţi auzi de acest sat. Şi asta pentru că undeva pe o uliţă aproape pierdută de lume vineri (31 august) la amiază a avut loc un eveniment fără precedent pentru Botoşani. În prezenţa a aproximativ 30 de persoane, de la profesori doctori la simpli ţărani, a fost dezvelit un bust al mareşalului Ion Antonescu.

   Nu s-a întâmplat în vreun loc plin de semnificaţii şi nici măcar într-unul public, ci în curtea casei unui sătean. Săteanul nu este însă oricine, ci profesorul doctor în istorie Gică Manole. Omul care înainte de revoluţie a fost turnat la Securitate pentru convingerile şi opiniile sale socio-politice şi-a îndeplinit una dintre năzuinţele pe care le avea de câţiva ani. Alături de un sculptor a muncit timp de câteva săptămâni şi a reuşit să îşi amplaseze în grădină, chiar în faţa casei, bustul celui care a condus practic România în cel de-al doilea război mondial. În ciuda unor opinii extrem de critice la adresa mareşalului, Gică Manole are o cu totul altă părere faţă de rolul pe care Antonescu l-a avut în istoria României. Cum legea îi interzice să monteze un bust al acestuia în loc public, a făcut-o în propria-i curte. De ce? "Ne-a dezrobit Basarabia, ne-a dezrobit nordul Bucovinei şi au arătat lumii că poporul român este un popor mândru şi eroic şi nu laş şi vegetal cum spun atâţia netrebnici. Aşadar, este o chestie de afişare a unei demnităţi fireşti care orice cetăţean român poată să o aibă raportându-se la eroii neamului său şi la jertfele sale infinite. Este un gest de recuperare a demnităţii”, a explicat Gică Manole.

     Fostul director al Casei Corpului Didactic a ales această zi întrucât pe 31 august 1944 Ion Antonescu a fost predat ruşilor. "Şi pentru că sunt două secole de când ne-au răpit Basarabia am simţit nevoia să ridic un monument celui care ne-a eliberat Basarabia şi nordul Bucovinei. Dacă el nu are în ţara lui un monument, ei bine l-am făcut eu în onoarea lui şi tuturor camarazilor săi morţi pe front, la două secole, ca un fel de remember. Nu uitaţi! Datoria voastră este să reîntregiţi România”, a spus Gică Manole de lângă bustul lui Antonescu. Profesorul de istorie crede că mareşalul nu trebuie blamat pentru intrarea în a doua conflagraţie mondială alături de nemţi deoarece în opinia sa nu a fost un aliat al lui Hitler şi nu a aplicat politica rasială a lui Hitler. "În secolul XX două milioane de români s-au jertfit ca să clădim noi din România mică România cea mare şi sfântă, de la Nistru până la Tisa”, a mai arătat Gică Manole. 

     Bustul a fost realizat de un sculptor care, fără să îşi motiveze gestul, a dorit să rămână anonim. Acestuia i se alătură şi un catarg unde de ieri flutură Tricolorul. Participanţii la manifestarea din curtea casei profesorului doctor l-au felicitat pe acesta pentru iniţiativă şi au subliniat la rândul lor că Antonescu practic nu a avut de ales în anii ’40, alegând din două rele, Germania şi Rusia, pe cel mai mic. "Eu privesc acest lucru fără a exagera ca şi cum ai avea un mic bust al lui Eminescu în biblioteca personală, ca şi cum ai avea o medalie cu chipul lui Nicolae Iorga. 

Este o personalitate a istoriei românilor, este o personalitate tragică. Înainte de a judeca istoria prin prisma conceptelor de bine şi rău ar trebui să ne gândim la situaţia în care era Ion Antonescu atunci:  era prins între două forţe malefice, una venea din Germania, cealaltă venea din Rusia. Deja pierduserăm o parte a Ardealului, rămânea să pierdem tot sau să luăm atitudine. El a luat atitudine. Cu oricare din cele două părţi s-ar fi aliat ar fi ieşit rău”, as afirmat profesorul doctor dorohoian Ciprian Voloc. Acesta a amintit că proprietatea privată este inviolabilă şi, ca atare, gestul lui Gică Manole nu vine în contradicţie cu vreo prevedere legală.   

    Prof. dr. Voloc a mai arătat că în istorie nu există personalităţi absolut pozitive, tot aşa cum nu există nici absolut negative, astfel încât perioada în care mareşalul a condus România are la rândul ei aspecte bune şi rele. "Nu cred că ar fi vrut nimeni să fi fost în locul lui atunci şi să trebuiască să adopte o decizie”, a mai spus Ciprian Voloc, care a adăugat că peste 300.000 de ostaşi români au pierit pe frontul de est, în general pentru eliberarea teritoriilor româneşti ocupate de ruşi şi alţi mai mult de 200.000 pe cel de vest. 

    Fostul director al Liceului Regina Maria din Dorohoi a remarcat curajul de care a dat dovadă prof. dr. Maonole. "Un om care înţelege că nu se poate precupeţi nimic spre a arăta adevărul celor care suntem astăzi în confruntare cu neadevărul, 

cu încălcarea a ceea ce înseamnă cumpăna dreptăţii în istorie, a ceea ce înseamnă apărarea demnităţii poporului român, ori mareşalul Antonescu poartă tocmai aceste simboluri ale neamului românesc. El este purtătorul nostru de cuvânt şi simţire acum şi dintotdeauna, în memoria neamului românesc figura lui nu se va şterge niciodată”, a afirmat prof. Ioan Puiu. Acesta a adăugat că, deşi există forţe care se pun reabilitării mareşalului, în subconştientul fiecărui român este o doză suficientă de raliere la politica acestuia. "Figura mareşalului Antonescu nu se leagă cu absolut nimic de ceea ce înseamnă fascism, el nu s-a aliat cu hitlerismul, el s-a aliat cu Germania, cu puterea, cu forţa armatei germane în scopul de a dobândi teritoriile pierdute, de a împlini idealurile româneşti”, a mai arătat Ioan Puiu. 

    Ion Antonescu a condus patru ani România, din septembrie 1940 până pe 23 august 1944. El a decis intrarea ţării în război alături de Germania în baza promisiunilor lui Adolf Hitler de redare a teritoriilor româneşti pierdute prin Dictatul de la Viena şi Pacul Ribbentrop-Molotov. Pentru o scurtă perioadă acestea au fost retrocedate, însă după terminarea războiului pierdute din nou. Puterea comunistă instalată cu sprijinul rusesc în 1944 l-a arestat şi condamnat la moarte, fiind executat în 1946 pentru crime de război. Istoricii încă nu au ajuns la un consens asupra faptelor acestuia, unii asociindu-l aproape în totalitate cu Hitler pentru că a girat politica acestuia şi a deportat evreii, alţii considerându-l un erou pentru că a încercat şi a reuşit pentru o perioadă să recapete teritoriilor româneşti ocupate de ruşi. Cert este că legea română interzice afişarea în locuri publice a busturilor acestuia, astfel ajungându-se la situaţia amplasării acestuia într-o curte privată.