marți, 9 martie 2021

Blank 3

 


Arta plastică contemporană românească


Galeriile de Artă Alba Iulia


12 martie 2021



Din cel mai mare oraș - port fluvial

 


Din istoria turismului românesc 


Agenția BTT Galați











Teatrul dramatic, Galați.





Galați.






Casa de cultură a sindicatelor, Galați.





Prezentare publicată în Almanah BTT. Martie 1989.

Pe simezele vâlcene - Desen

 


Arta plastică contemporană românească


Galeriile Cozia, Râmnicu Vâlcea


12 martie 2021




    În data de vineri, 12 martie 2021, la ora 17:00, Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România vă așteaptă în Galeriile Cozia Pasaj 1 și 2 la inaugurarea expoziției Desen, curatoriată de Aurelia Sanda, cu participarea artiștilor :

Andreea Hereșanu* Daniel Stancu* Georgiana Poenaru* Petru Vasîi* Gheorghe Dican* 

Silviu Preda* Mădălin Ștefan * Alexandra Elena Ungureanu* Amalia Tirica* 

Daniela Alina Deaconu * Olga Popescu* Constantin Neacșu* Irina Ionelia Ionescu* 

Sorin Ioan Părăușeanu* Ion Filigean* Mihail Ionescu* Ramona Șlug* 

Cătălin Podoleanu* Marcel Duțu* Cristian Sima* Ion Cornea* Petti Velici* 

Theodora Scurtu* Aurelia Sanda* Elisabeta Sinea* Cristina Bacicu Botez* 

Corina Croitoru* Mihai Chițu* Gabriel Giodea* Traian Ștefan Boicescu*

 Mihaela Tătulescu* Radu Târnovean*

    Și cine spune că un desen nu poate fi decât în alb și negru sau că nu se poate realiza decât cu anumite materiale? Cu siguranță expozanții noștri nu ar fi de acord. După cum o demonstrează lucrările lor, cu toții cred într-o mare diversitate de abordări și tehnici, deloc limitative sau convenționale, ale acestei ramuri a artelor vizuale. Veniți deci, să descoperiți desenul așa cum nu l-ați mai văzut!

 

Despre-un pui de USR-ist...

 


România de-altădată (?!)







Relatare publicată în Scînteia tineretului de vineri, 3 august 1973. 

luni, 8 martie 2021

Pe simezele ieșene - In Memoriam

 


Arta plastică contemporană românească


Traian Mocanu


Muzeul de Artă Iași


10 martie - 4 aprilie 2021




    Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova Iași, în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Cultură Iași, organizează, la Palatul Culturii, în perioada 10 martie – 4 aprilie 2021, expoziția de grafică și pictură Traian Mocanu - In Memoriam (1954 – 2020) ce reunește lucrări din perioada 2000-2020, din seriile Relicvarii I, II și III, Tainițe și Atelier.

    Pictorul, graficianul, poetul și eseistul Traian Mocanu s-a născut la 26 august 1954 la Iași, iar în 1977 a absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti.

    Dintre expoziţiile personale menționăm: 1976 - Casa de Cultură Grigore Preoteasa, Bucureşti; 1977 - Casa de Cultură Friedrich Schiller, Bucureşti; 1979 - Hanu cu tei, Bucureşti; 1985 - Cupola, Iaşi; 1986-1987 - Cronica, Iaşi; Galeriile Ştefan Dumitrescu, Iaşi; 1988 - Trianon, Iaşi; 1989 - Cupola, Iaşi; 1990 - Interarta, Chişinău; 1991 - Cupola, Iaşi; 1992 - Augsburg, Germania; 1994 - Casa Pogor, Iaşi; 1995 - Centrul Cultural Român, Paris; 1997 - Schelfteia Gallery, Suedia; 1998 - Centrul Cultural Român New York; Casa Americii Latine New York; Soho Gallery New York, SUA; 1999 - Inard Gallerz Toronto, Canada; 2000 - Cupola, Iaşi, 2002 - Centrul Cultural Român Budapesta şi Viena; 2003 - Halle, Magdeburg; 2004- Galeria Cupola, Iaşi; 2007- Galeria Cupola, Iaşi; 2008 - Galeria Ateneu Iaşi; 2009 - Galeria Dana Iaşi, 2010 - Galeria Colorida Sf. Helena, Lisabona; 2013 - Galeria Santa Maria, Lisabona; 2014 – Galeria Dana, Iaşi, 2018 - Galeria Dana, Iaşi. Lucrări în colecţii particulare: Franţa, Grecia, SUA, Canada, Israel, Italia, Mexic, Anglia, Turcia, Suedia, Portugalia, Martinica ş.a.

    În domeniul literaturii, artistul s-a remarcat prin volumele de versuri: La marginea nimicului, Ed. Junimea, Iaşi, 1997 (premiu pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi), Iluzia ontică, Ed. Gramma, Iaşi, 2002, Atelierul - mocanorfoze I, Ed. T, Iaşi, 2007; Atelierul – mocanorfoze II, Ed. Cronica, Iaşi, 2011; Mielul de apă, Ed. Cronica, 2012; Efemeride, Ed. Cronica, 2014. Premii: 1995 - Premiul Revistei Cronica; 1995 - Premiul Vasile Pogor; 2002 - Premiul UAP – pictură; 2003 - Premiul de excelenţă UAP – pictură; 2009 - Premiul Teiul de Aur, Botoşani; 2010 - Premiul Ilie Gravorul la Salonului Internaţional de Carte, ediţia a 19-a, Chişinău.

   Recunoscut de critica de artă şi apreciat de public şi de colecţionari pentru uşurinţa cu care putea traduce o stare printr-un portret ori o atmosferă prin peisaj, Traian Mocanu trăia cu intensitate latura abstractă a picturii sale, uneori cu o tentă lirică ce îmblânzea descărcările şi „epifaniile” plastice.

    Expoziţiile de anvergură organizate în Iaşi, Bucureşti, în Europa sau în Statele Unite au inclus, exclusiv, criptările ascunse în pastă, desfăşurate pe mari dimensiuni de pânză, fiind semne că în această latură a creaţiei sale a găsit cheia cu care a deschis o lume a formelor absente figurativ, a formelor ce dirijează ochiul înspre un centru ordonator, ce instaurează înţelegerea picturii ca experienţă autentică a trăirii artistice. Întreaga sa carieră şi experienţă cu abstractul a cuprins, aşa cum este firesc, mai multe serii de autor, intitulate sugestiv în funcţie de perioada la care facem referire: Urmele luminii I şi II, Tectonica, Sere, Solare, Bestiar, Relicvarii I, II şi III, Tainiţe I şi II, Atelier, fiecare dintre ele dezvoltându-se din precedenta.

   Expoziția va fi prezentată de scriitorul Grigore Ilisei și criticul de artă dr. Maria Bilașevschi, în cadrul vernisajului ce va avea loc miercuri, 10 martie 2021, ora 17:00, la Muzeul de Artă, ocazie cu care va fi lansat albumul Traian Mocanu – Pictură și grafică 2000 - 2020. Curator este Valentina Druțu, șef Muzeul de Artă. Conceptul expozițional include și un finisaj ce se va desfășura pe 31 martie 2021, ora 12:00.

   Invităm publicul să viziteze această expoziție cu biletul aferent Muzeului de Artă, de marți până duminică, între orele 10:00 - 17:00 (ora 16:30, ultimul bilet).

Piese de referință tehnică

 


Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu 


Iași


10 martie - 10 mai 2021




   Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi propune publicului, începând din luna martie 2021, un nou proiect, intitulat Piese de referință tehnică în colecțiile Muzeului Ştiinței şi Tehnicii Ştefan Procopiu. Demersul muzeografic aduce în centrul atenției obiecte de patrimoniu mobil reprezentative pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, conservate în patrimoniul muzeului ieșean.

   Seria prezentărilor începe cu un exponat din sfera de interes a aparatelor de uz casnic: Mașina de cusut Wertheim.

   Cusutul manual este o îndeletnicire umană veche de peste 20.000 de ani, care, nu de puține ori în istorie, a înflorit ca formă de artă. Primele ace de cusut erau făcute din oase sau coarne de animale, iar primul fir era realizat din tendinele animalelor. Acele din fier au fost inventate în secolul al XIV-lea, iar primele ace cu ureche pentru fir (la capătul opus vârfului) au apărut în secolul al XV-lea.

    De-a lungul timpului, inventatori, tehnicieni și artizani au încercat să îmbunătățească tehnica asamblării prin fir a pieilor și țesăturilor, efort concretizat prin apariția mașinii de cusut. Primul mecanism pe deplin funcțional a fost inventat în 1830, de croitorul francez Barthelemy Thimonnier, ce utiliza un singur fir și un ac cu cârlig, care genera aceeași cusătură de lanț folosită la broderiile realizate până atunci manual. De o largă popularitate s-a bucurat ulterior ansamblul mecanic de mișcare în sus și în jos a acului cu ureche în vârf, inventat de Isaac Singer (1811 – 1875), cel care a construit prima mașină de cusut al cărei succes comercial a deschis, în 1850, drumul producției de masă.

    Mașina de cusut Wertheim aflată în patrimoniul Muzeului Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu a fost realizată în anul 1920 de compania germană cu același nume, înființată în 1868 la Frankfurt pe Main (Germania), de Joseph Wertheim (1804 - 1899). Această mașină utilizează o suveică în formă de glonț cu bobină lungă, care se leagănă înainte și înapoi, piesa fiind cunoscută sub numele de "suveică vibrantă".

 În anul 1869, fabrica Wertheim producea prima mașină sub licență americană, modelul "A" fiind copia directă a mașinii lui Elias Howe Jr. (1819 - 1867). Modelul "B", sub formă de vioară, s-a dezvoltat în perioada 1870 - 1890 și este identic cu cel al mașinii Singer, model 12, o mașină emblematică, frumos ornamentată, al cărei renume avea să devină legendar. Tot la Wertheim s-a produs, între 1880 și 1890, mașina de cusut model Superba S6, a cărei producție a continuat până în jurul anului 1915.

    Sub numele de Wertheim au fost comercializate o serie de produse precum: mașini de cusut, mașini de tricotat, dar și biciclete, piane, mașini de spălat, cărucioare pentru bebeluși.

    Mașina de cusut Wertheim poate fi admirată, în perioada 10 martie – 10 mai 2021, în cadrul expoziției temporare Retrotehnica, deschisă în spațiile Muzeului Ştiinței şi Tehnicii Ştefan Procopiu de la Palatul Culturii.

***Palatul Culturii din Iași - Complexul Muzeal Național „Moldova"

Să ne cunoaștem actorii...

 


De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Dan Ivănescu





În Ploșnița (Teatrul Național București), alături de:
Răducu Îțcuș, Rodica Mureșan, Coca Andronescu, Bogdan Mușatescu,
Bogdan Stanoevici, Șerban Iamandi și Dem. Rădulescu.




Amintiri (la rubrica Situații limită pe scenă) publicate în Caiet, Nr. 67.
Teatrul Național București. Stagiunea 1983 - 1984.


Alături de Marin Negrea, în Iubirile de-o viață (Teatrul Național București).

***
Despre acest actor s-a mai vorbit doar cu ocazia decesului Cristinei Stamate,
cei doi fiind căsătoriți, din 1966, timp de 11 ani.

Astfel Dan Puican și-a amintit următoarele:

   "Pe soțul ei îl cunosc de când era copil, pe strada Sfântul Constantin nr. 7 stătea. Și eu am locuit la această adresă, la unchiul meu, Ion Puican. Era o curte cu 3 apartamente, 3 familii și mai era o familie cu viitorul soț al Cristinei Stamate. El avea vreo 7- 8 ani, eram în clasa a11-a și recitam și spuneam că dau la teatru. Mai târziu, când a venit actor la Teatrul de Revistă, mi-a spus că datorită mie a dat la teatru și m-a impresionat. Mi-a spus că îi plăcea mult să mă audă recitând.    Din păcate, au divorțat și el a emigrat în Canada, după care a murit peste 5-6 ani și mi-a confirmat și Cristina când am întrebat-o.

    Nu era un bărbat neapărat frumos, era mititel. Erau tineri și când ești tânăr ești frumos. Când îmbătrânesti nu mai ești frumos, Cristina era în prim plan. Ea a divorțat de el când avea 30 și ceva de ani."

***

Pe Wikipedia, la dosarul actriței se face o gravă eroare:

Dan Ivănescu este confundar cu poetul Cezar Ivănescu astfel fiind trecut decedat 

în urma cutremurului din 4 martie 1977...