Steagul oastei lui Tudor Vladimirescu

 

Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I 

București 

ianuarie 2021

     Astăzi vă prezentăm una dintre cele trei replici ale steagului, aflate în patrimoniul muzeului nostru. Aceasta  a fost confecționată la I. S. Decorativa  în anul 1963 ca urmare a deciziei muzeului, în ideea de a avea o copie care să poată fi expusă, originalul fiind într-o stare de conservare total necorespunzătoare. Pânza este dreptunghiulară: una din fețe este din mătase naturală alb-gălbuie, pe care este pictată Sfînta Treime (Dumnezeu, în stânga jos Iisus Christos în dreapta lui, iar între ei un porumbel alb, întruchipînd Sfântul Duh). În dreapta Mântuitorului este înfățișat Sfântul Mucenic Tudor Tiron (patronul lui Tudor Vladimirescu), iar în stânga Tatălui, Marele Mucenic Gheorghe. Dedesupt, în mijloc, stema Țării Românești: o acvilă românească, cruciată și conturnată, cu zborul ridicat, înconjurată de o cunună din frunze de laur; sub acvilă sunt scrise două strofe, în limba română, dar cu litere chirilice:

Tot norodul romînesc...Pe tine te proslăvesc

Troiță de o ființă...Trimite-mi ajutorință

Cu puterea ta cea mare...Și-n brațul tău cel tare

Nădejde de dreptate...Acum să am și eu parte.

                                                    1821 Ghenarie 5

A doua față este de culoare albastră și conține o căptușală a feței, din mătase naturală. 

Pentru o mai bună protecție pânza a fost acoperită cu geam și înrămată.

   După asasinarea lui Tudor Vladimirescu, steagul a fost păstrat de maiorul Ion (Ianache) Cacalețeanu, comandantul artileriei sale și vechi colaborator. Acesta l-a păstrat în familia sa, iar ulterior, în 1881, fiul său, Gheorghe I. Cacalețeanu, l-a predat statului român și depus la Arsenalul Armatei, pînă în decembrie 1919, cînd a fost donat secției militare a Muzeului Național de Antichități. Steagul aflat deja într-o stare de conservare precară, a ajuns, odată cu inființarea lui, în 1923, la Muzeul Militar Național, de unde, în 1975 a fost transferat Muzeului Național de Istorie a R. S. R.

    Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I mai deține două imagini ale acestui drapel: un tablou de Honoriu I. Cretulescu, achiziționat în 1950 și o pânză pictată, achiziționată în 1948.

    Ciucurii, vârful steagului, ordinul Sfântul Gheorghe și inelul din aur, pot fi vizionate în expoziția permanentă  a muzeului, în cadrul secției de istorie militară modernă.

Dr. Corneliu Andonie

***Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I"

Omenia și muntele

 

Din istoria turismului românesc

Consemnare publicată în Revista România pitorească, Nr. 3. Martie 1989.

Consemnare publicată în Revista România pitorească, Nr. 1. Ianuarie 1989.

Consemnări publicate în Revista România pitorească, Nr. 11. Noiembrie 1988.

Spectacol de poezie și muzică

 

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 

Teatrul Lucia Sturdza Bulandra

Florian Pittiș.

Articol publicat în Revista România literară, Nr. 7, de joi, 10 februarie 1972.

Articol publicat în Revista Flacăra, Nr. 49. 13 decembrie 1975.

Împărțită mai apoi în Craimodex, Modexim, Steilmann, Meconf...

 

Din istoria industriei românești, 

Întreprinderea de Confecții Craiova,

Craiova (9)

Întreprinderea de confecții.  Album omagial: Craiova 500. 1975. 

Aspect din Întreprinderea de confecții. Idem.

Articol publicat în Revista Flacăra, Nr. 49. 13 decembrie 1975.

Fabrica de confecții. Foto: A. Iancu. 1987.

Întreprinderea de confecții, una dintre cele mai mari și mai moderne unități 
de profil din țară. Foto: Ioan Nădrag. Volum: Craiova. 1987.

Album omagial: Craiova 500. 1975. 

Revista Flacăra, Nr. 49. 13 decembrie 1975.

Exponatul lunii

 

Muzeul Național al Banatului 

Timișoara 

ianuarie 2021

   Iarna este unul dintre cele mai îndrăgite anotimpuri, adulții și copiii bucurându-se de săniuș, schi sau patinaj. Însă, până în trecutul nu foarte îndepărtat, acestea erau utilizate ca mijloace de transport pentru a ușura supraviețuirea pe timp de iarnă. Chiar și în prezent, în țara noastră sunt folosite la activitățile din unele gospodării din zonele de deal și munte.

    Primele patine au fost realizate în urmă cu câteva milenii și arătau foarte diferit de patinele elegante pe care le cunoaștem astăzi. Acestea erau realizate din oase de animale, iar descoperirile arheologice din Europa indică faptul că patinele reprezintă printre cele mai vechi metode utilizate de om pentru transport, deja cu 3000 de ani înaintea erei noastre.

    Astfel de artefacte arheologice au fost descoperite în situri din Europa Centrală și de Nord, cercetările arătând că utilizarea lor ca patine pentru picior sau sanie a fost larg răspândită, dar nu se știe exact unde și de ce au început oamenii să practice aceste metode de transport. Cert este că în urmă cu 5000 de ani, în aceste zone, oamenii se străduiau să supraviețuiască condițiilor severe de iarnă, fiind astfel puțin probabil ca patinajul să apară ca un mijloc de a-ți petrece timpul liber, așa cum este cunoscut astăzi, fiind utilizate mai degrabă pentru a ușura pe timp de iarnă, vânătoarea și călătoriile peste lacuri și râuri.

   Pentru realizarea acestor patine, au fost folosite în general oase de la picioarele unor mamifere, cel mai des folosite fiind cele ale cailor, vacilor și oilor, fiind prelucrate pentru alunecare prin aplatizarea unei părți și realizarea unor orificii oblice, orizontale sau perpendiculare, pentru a le fixa de picior sau sanie.

   Astfel de artefacte au fost descoperite și pe teritoriul actual al României, un exemplu fiind cele din colecția Muzeului Național al Banatului, care datează din preistorie. Obiectele expuse au fost descoperite în Banat, două dintre acestea la Sânnicolaul Mare (stânga) și au fost realizate din metarsiene de cal (Equus caballus), iar celelalte fiind descoperite la Parța (dreapta) și realizate din metacarpiene de vacă (Bos taurus).

Text, foto: Ionela Slejiuc, muzeograf

***

Miniaturi lirice și coregrafice

 

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 

Teatrul Național I. L. Caragiale

Scena din Miniaturi lirice si coregrafice.

Consemnare publicată în Revista Flacăra, Nr. 49. 13 decembrie 1975.

Alexa Mezincescu.

Ilinca Tomoroveanu 

(fotografii din Caiet program, Nr. 29, Teatrul Național București, stagiunea 1975 - 1976)

Scenă din spectcol.

Ilinca Tomoroveanu.

(fotografii din Caiet program, Nr. 30, Teatrul Național București, stagiunea 1975 - 1976)

Pe simezele cîmpinene

 

Arta plastică contemporană românească 

Daniela Rîndașu 

Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Câmpina

ianuarie - februarie 2021

***Uniunea Artiștilor Plastici din România