luni, 16 noiembrie 2020
La redeschiderea Casei Dobrescu
Agenția de Știri Bune
Muzeul de Etografie și Folclor Pucioasa
14 noiembrie 2020
Muzeul de Etnografie şi Folclor Pucioasa, adăpostit în Casa
Dobrescu, și-a deschis porțile pentru public în anul 1976. Expoziţia,
amenajată în această casă, ilustrează istoria scrisă şi nescrisă a orașului
Pucioasa, a modului în care oamenii acestei așezări s-au exprimat de-a lungul
timpului din punct de vedere economic, social şi cultural şi au reuşit să
transforme Pucioasa dintr-o așezare sătească într-o staţiune balneoclimaterică
vestită atât în ţară, cât şi peste hotare, datorită miraculoaselor sale izvoare.
Dacă la parterul clădirii veți descoperi viața patriarhală a
Pucioasei, o imagine grăitoare şi autentică a muncii, inventivităţii şi
sensibilităţii ţăranului român (ocupațiile tradiționale, meșteșuguri, portul
tradițional, obiceiuri, dar și un interior tradițional local), la etaj, prin
intermediul fotografiilor, mobilierului și vestimentației de epocă, puteți
cunoaște viața citadină, prosperă și tumultoasă a orașului, aspecte
semnificative din perioada sa de glorie. Publicul poate admira imagini de la
inaugurarea Băncii Populare Țăranul prima bancă de acest gen din țară,
momentul inaugurării orașului, sărbătorirea semicentenarului Băilor Pucioasa,
locuri vestite și pline de amintiri (Strada Regală, Parcul, Pavilionul din
Parc, Hotel Georgescu etc.) și personalități reprezentative ale orașului.
***Text preluat de pe DC News.
Cu cortul în Deltă
Din istoria turismului românesc
Delta Dunării
Reportaj fotografic de Natalia Dumitru. Comentariu de Mihai Creangă.
E sigur că Figaro nu și-ar fi găsit locul în Deltă, prea e zgomotos...
Și atunci? Atunci puneți oglinda rezemată de un pantof, muiați pămătuful
în apă de Dunăre, pe care o puteți folosi și ca after shave lotion.
Procedînd astfel, Teodor Ancuța, profesor de geografie din Pașcani,
nu pare nemulțumit. Dovada? De 5 ani revine aici, pe mica insulă dintre
canalul Șontea și Dunărea Veche, cu aceiași trei prieteni.
Și cu sculele de bărbierit, bineînțeles.
Cine spune că-s țînțari în Deltă?
Trei prieteni - Cornel Ionescu, Marcel Gheorghiu, Aurelian Ghiță,
elevi ai Liceului de arhitectură din București - vin pentru a patra oară
la Crișan, cu cortul. De data asta au de gînd să prindă și pește, după cum se vede.
Auziți liniștea?
Știucile de pe frînghie au fost prinse în ghiolul Ligheanca. Cortul este peste drum
de Mila 23. Iar Marin Păduraru, gălățean - sosit pentru a doua oară cu cortul în Deltă
- așteaptă niște neamuri din București. Are cu ce-i omeni: căci de-o saramurică,
pară-parcă ar fi adunat...
Și alții prind știuci...
O pipă bună, un prieten alături și o șalupă rapidă care întrerupe pentru o clipă
o foarte adîncă discuție despre subtilitățile matematicei. Nu-i motiv de supărare:
Radu Morariu și Ovidiu Bercean, studenți la A.S.E.-ul bucureștean, vor relua
discuția. Căci "mai bine dispuși decît acum n-am fost niciodată"...
Dacă vom aprinde focul, puteți conta pe o ciorbă de pește!...
Amicii munților au devenit Amicii Deltei sibienii: Constantin Pop Bălan și
Romulus Știr gospodăresc în umbra sălciilor de la Crișan, pe malul Dunării Vechi.
Azi dimineață au găsit la intrarea cortului lor un bilet: "Auf wiedersen. Thomas + Conni"
- cei doi rineri germani pe care-i plimbaseră cu lotca închiriată de ei pe bălțile din jur,
în împărăția nuferilor.
Pentru saramurica de știucă trebuie o mînă de bărbat.
Cu poșeta într-o mînă, cu juvelnicul în alta, e momentul cînd trebuie
schimbat locul: aici, soțul a scos tot peștele...
Dacă tocmai ai împlinit 20 de ani și ți s-a căntat "mulți ani trăiască!" sub ramuri de
sălcii bătrîne, momentul ar trebui imortalizat. Dar micul aparat de fotografiat al
Marcelei pare să aibă trac. Altfel, pe terenul clujenilor - lîngă canalul Crînjală,
nu departe de Maliuc - cele două familii prietene, Vîlceleanu și Andronescu, petrec de
minune: aici toată lumea pare să aibă vîrsta de aur a Marcelei. Iar singura neplăcere
potențială, țînțărimea, e combătută tot cu un produs clujean: spray-ul Delta, fabricat
la Farmec. Mai erau la fața locului - ciorba de pește fiind terminată "acum o oră" -
și alte produse clujene: horincuță, sărățele, caș proaspăt și slană afumată...
Numai întunericul ne-a smuls de-acolo.
Reportaj publicat în Revista România pitorească, Nr. 10. Octombrie 1977.
duminică, 15 noiembrie 2020
Salvamont...
Din istoria turismului românesc
După o probă de cîteva ore, pe un traseu necunoscut, multe sînt de povestit.
Aristide Stavros, unul dintre întemeietorii Salvamontului din România,
prezent la toate raliurile anuale.
Înainte de start.
Salvamontiștii sibieni pe traseul probei de orientare.
O atenție deosebită se dă căutării accidentatului surprins de avalanșă.
Moment de relaxare pentru echipa din Bușteni care acasă are mult de lucru
pe văile abruptului Caraiman.
Articol publicat în Revista România pitorească, Nr. 3. Martie 1984.
Lîngă cabana Caraiman sînt căutați doi studenți surprinși de o avalanșă.
Copii pierduți prin munți, cărați în spate pînă la vîrful Omu.
Accident pe Jepii mici (un copil rostogolit de pe crestă), isprăvit cu bine.
Articol publicat în Almanah Flacăra 1990. Decembrie 1989.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)