Cu cortul în Deltă

 

Din istoria turismului românesc 

Delta Dunării

Reportaj fotografic de Natalia Dumitru. Comentariu de Mihai Creangă.

E sigur că Figaro nu și-ar fi găsit locul în Deltă, prea e zgomotos...

Și atunci? Atunci puneți oglinda rezemată de un pantof, muiați pămătuful

în apă de Dunăre, pe care o puteți folosi și ca after shave lotion.

Procedînd astfel, Teodor Ancuța, profesor de geografie din Pașcani,

nu pare nemulțumit. Dovada? De 5 ani revine aici, pe mica insulă dintre 

canalul Șontea și Dunărea Veche, cu aceiași trei prieteni.

Și cu sculele de bărbierit, bineînțeles.

Cine spune că-s țînțari în Deltă?

Trei prieteni - Cornel Ionescu, Marcel Gheorghiu, Aurelian Ghiță,

elevi ai Liceului de arhitectură din București - vin pentru a patra oară

la Crișan, cu cortul. De data asta au de gînd să prindă și pește, după cum se vede.

Auziți liniștea?

Știucile de pe frînghie au fost prinse în ghiolul Ligheanca. Cortul este peste drum

de Mila 23. Iar Marin Păduraru, gălățean - sosit pentru a doua oară cu cortul în Deltă

- așteaptă niște neamuri din București. Are cu ce-i omeni: căci de-o saramurică,

pară-parcă ar fi adunat...

Și alții prind știuci...

O pipă bună, un prieten alături și o șalupă rapidă care întrerupe pentru o clipă

o foarte adîncă discuție despre subtilitățile matematicei. Nu-i motiv de supărare:

Radu Morariu și Ovidiu Bercean, studenți la A.S.E.-ul bucureștean, vor relua 

discuția. Căci "mai bine dispuși decît acum n-am fost niciodată"...

Dacă vom aprinde focul, puteți conta pe o ciorbă de pește!...

Amicii munților au devenit Amicii Deltei sibienii: Constantin Pop Bălan și

Romulus Știr gospodăresc în umbra sălciilor de la Crișan, pe malul Dunării Vechi.

Azi dimineață au găsit la intrarea cortului lor un bilet: "Auf wiedersen. Thomas + Conni"

- cei doi rineri germani pe care-i plimbaseră cu lotca închiriată de ei pe bălțile din jur,

în împărăția nuferilor.

Pentru saramurica de știucă trebuie o mînă de bărbat.

Cu poșeta într-o mînă, cu juvelnicul în alta, e momentul cînd trebuie

schimbat locul: aici, soțul a scos tot peștele...

Dacă tocmai ai împlinit 20 de ani și ți s-a căntat "mulți ani trăiască!" sub ramuri de

sălcii bătrîne, momentul ar trebui imortalizat. Dar micul aparat de fotografiat al

Marcelei pare să aibă trac. Altfel, pe terenul clujenilor - lîngă canalul Crînjală,

nu departe de Maliuc - cele două familii prietene, Vîlceleanu și Andronescu, petrec de 

minune: aici toată lumea pare să aibă vîrsta de aur a Marcelei. Iar singura neplăcere

potențială, țînțărimea, e combătută tot cu un produs clujean: spray-ul Delta, fabricat

la Farmec. Mai erau la fața locului - ciorba de pește fiind terminată "acum o oră" -

și alte produse clujene: horincuță, sărățele, caș proaspăt și slană afumată...

Numai întunericul ne-a smuls de-acolo.

Reportaj publicat în Revista România pitorească, Nr. 10. Octombrie 1977.