miercuri, 4 septembrie 2019

Pe simezele ploieștene - Tandem




Arta plastică contemporană românească


Muzeul Județean de Artă Ion Ionescu Quintus, Ploiești 


4 septembrie 2019






Câte stele sunt pe cer?




Muzeul Municipiului București 


7 septembrie 2019




    Observatorul Astronomic vă invită sâmbătă, 7 septembrie 2019, ora 19:00, la prezentarea de astronomie Câte stele sunt pe cer?
Prezentarea are loc la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr. 2).
    Cerul este plin de stele, aproximativ 6500 fiind vizibile dintr-un loc oarecare, de-a lungul anului. Din orașele poluate luminos se văd și mai puține stele, dar în Univers se găsesc în număr foarte mare.
    În această prezentare veți vedea efectiv câte stele s-au descoperit până în prezent, câte se pot vedea prin marile telescoape, dar și ce alte tipuri de obiecte să găsesc în Univers. Prezentarea conține numai date astronomice reale.
    Prezentarea durează aproximativ 55 de minute și se va taxa cu un bilet de intrare de adult 
(5 lei). Locurile sunt limitate (80-100) și se ocupă în ordinea sosirii (începând cu ora 18:30).     Prezentarea începe la ora 19:05 sau mai devreme, dacă locurile din sală se ocupă înainte.
Prezintă: Adrian Șonka

Oameni ai comunității - preoți, invățători și primari gospodari




Sesiune de comunicări științifice 


Muzeul de Istorie Teodor Cincu, Tecuci 


5 septembrie 2019





   Omagierea satului românesc și a contribuției sale majore la devenirea istorică a poporului român este o necesitate și o demnitate. Satul românesc este păstrător fidel al tradiției bisericești și culturii naționale, fiind de-a lungul timpului spațiul în care s-au dezvoltat și s-au desăvârșit valorile spirituale, culturale și morale ale neamului.
    Satele românești, cu biserici și case țărănești, cu cimitire și morminte străjuite de cruci, cu ulițe și porți primitoare, sunt purtătoarele unui limbaj tainic și vizibil al tradiției, al continuității fizice și spirituale ale acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc, în care se arată astăzi, după caz, hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența.
    Muzeul de Istorie Teodor Cincu, cu sprijinul Primăriei Municipiului Tecuci, şi-a propus, pentru al treilea an consecutiv, să organizeze o nouă ediţie a Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice joi, 5 septembrie 2019, ora 11:00. Tema de anul acesta este Oameni ai comunităţii – preoţi, învăţători şi primari gospodari în cadrul căreia vor fi prezentate comunicări cu privire la preoţii, învăţătorii şi primarii gospodari care şi-au lăsat amprenta asupra comunităţii în care au activat.
    Vor susţine comunicări Muzeograful Daniela Alecsă (Muzeul de Istorie Teodor Cincu, Tecuci); P. C. Protopop Dr. Mihai Roşu (Protoieria Nicoreşti); Consilier Marius Mitrof (Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi); P. C. Protopop Gheorghe Joghiu (Protoieria Tecuci), Manager Viorel Burlacu (Muzeul de Istorie Teodor Cincu, Tecuci), prof. Nina Pamfile (Colegiul Naţional Spiru Haret, Tecuci).
    În cadrul Sesiunii va fi lansat volumul Patrimoniul cultural – fundament al identităţii noastre care cuprinde prezentările susţinute de invitaţii la cea de a doua ediţie a Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice, dedicată patrimoniului cultural.

Don Carlos




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Teatrul Municipal



Aspect de la repetiție.


Machete de costume de Cella Voinescu.



Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 2. 1955.








Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 3. 1955.


Fory Etterle (Don Carlos) și Mircea Balaban (Domingo).




Clody Bertola (Elisabeta de Valois) și Septimiu Sever (Marchizul de Posa).




Septimiu Sever și Fory Etterle.


Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 4. 1955.



Scenă din piesă: Clody Berthola (regina Elisabeta) și Fory Etterle (Don Carlos).
Consemnare publicată în Revista Teatrul, Nr. 7. 1 martie 1955.



Pliant-program, stagiunea 1957 - 1958.
Spectacol vizionat duminică, 7 aprilie 1957. 









Pe simezele sibiene - Paradisul pierdut




Arta plastică contemporană românească 


Muzeul de Artă Contemporană Sibiu 


5 - 29 septembrie 2019




Text oferit de Radu Pulbere:

   Lucrările din expoziția Paradisul pierdut, găzduită de Muzeul Național Brukenthal în Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu, aparțin artiștilor Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere și Radu Șerban, un grup care expune din 2017 sub numele generic Platforma, continuând un șir de expoziții în țară și străinătate intitulate Esențial ludic, Post Utopia sau High Light.
   Aflați într-o etapă de creație care urmează unor consistente experimente și rafinări conceptuale și stilistice, autorii propun publicului o selecție de lucrări recente, reunite sub un generic problematic care relevă discursuri diverse și complementare. Din perspectiva titlului, asocierea operelor interoghează secvența de creație în care se află autorii acestora.
Atât într-un sens mai înalt, determinant, ideal, simbolic, cât și prin contribuția elementelor care particularizează și creează corespondențe în operele celor cinci artiști, o reflecție asupra operelor din perspectiva unui asemenea titlu generic, reprezintă pentru public un mod incitant de acces la acestea.
   Paradisul este în general o proiecție utopică pe care fiecare și-o imaginează mai mult sau mai puțin convențional. El este în general o promisiune, uneori o realitate augmentată iar alteori rezultat al unor proiecții onirice sau ale unor episoade de reverie, un tărâm ideal care tinde spre echilibru, calm, liniște și perfecțiune.
    Asemeni utopiei, paradisul este ideal, irealizabil, mai bun decât lumea reală și nu poate fi transpus coerent în realitate, astfel că eventualele lui consecințe practice sunt imposibile și improbabile în această existență. În căutarea unei consolări, fiecare dintre noi poartă în memorie o etapă din viață cum ar fi copilăria sau o altă perioadă precisă sau mai difuză, căreia îi asociază o dimensiune paradisiacă, ideală, exemplară, semnificativă, dezirabilă, mai bună, mai aproape de perfecțiune.
    Din această perspectivă căutarea paradisului este și despre pierdere. Pierderea unei stări, trecerea timpului, pierderea unor prieteni și a celor dragi. Într-un asemenea orizont lumea era mai aproape de perfecțiune și posibilitățile păreau infinite.
    Artistul își stabilește o legătură privilegiată și mai durabilă cu tărâmul paradisului. Aceasta nu se manifestă doar în lumea abstractă a ideilor ci dobândește conotații mai practice, accesibile și reflectate prin intermediul creației. Ele îmbină dimensiunea proiectivă cu un complex de factori care facilitează sau limitează structurarea viziunii paradisiace.
 Pentru artist, creația este ea însăși o succesiune de viziuni paradisiace.
   Se întâmplă ca unii artiști să nu poată să urmeze sau să diversifice construcția imaginii paradisului și să se oprească să facă câte un mic picnic la marginea drumului. E mai confortabil. Ai timp să explorezi și să-i atragi și pe alții în paradisul tău, relevându-l și altora.
Dacă mai rămâi aici, viziunea se destramă și devine realitate, proprietatea și semnătura ta, o tehnică, virtuozitate, arabesc.
    Pentru alți artiști căutarea paradisului e o călătorie continuă, de-a lungul căreia paradisurile se succed și evoluează, uneori unele din celelalte sau alteori independent.
Utopia paradisiacă este de obicei o imagine a complexității dar și a limitelor tale.
   În creația artistică, paradisul și opera de artă se ating uneori, întâmplător. Nu se pot trage prea multe concluzii din aceste întâlniri, sau în orice caz, nu concluzii de interes practic. Uneori, încercând să comunici ceva substanțial despre aceste întâlniri, le golești de conținutul cel mai inefabil, pentru că privitorul le va interpreta oricum într-un mod diferit.
Paradisul ar trebui să fie ceea ce urmează după toate acestea.
    Din nefericire, unul din membrii grupului, Andor Komives s-a stins din viață acum puțin timp, lăsând în urma sa lucrări minunate și un traseu creativ atât de promițător și valoros dar întrerupt în mod dramatic.
Dedicăm această expoziție memoriei celui ce ne va lipsi de aici înainte, pictorului 
Andor Komives.

...din diaspora...




Lansare de carte 


Matei Ungureanu, Camelia Morda Baciu 


Muzeul Național al Literaturii Române, București 


22 septembrie 2019




    Muzeul Național al Literaturii Române va găzdui duminică, 22 septembrie 2019, de la ora 15:00, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, lansarea cărților detectivu’ Șarlahoms de  Matei Ungureanu, De ce eu? - roman autobiografic și Povești de pe la noi - povestiri umoristice din satul Vinerea, semnate Camelia Morda Baciu, apărute la Editura Minela.
   Matei Ungureanu, stabilit în Spania de peste 17 ani, a publicat în diverse  reviste literare. A debutat în 2014 cu volumul de versuri Carte de poezie (Editura Mantaua lui Gogol), urmând ca în 2017  să publice la Editura Minela volumul de versuri Anonimu’  iar în 2018,  la aceeași editură debutează cu volumul de proză scurtă detectivu’ Șarlahoms. În 2019 publică la Editura Ștef volumul ,Un creion satiric și ideile reformatoare ale radierei lui.
   Camelia Morda Baciu stabilită de 20 de ani în Italia debutează cu proză în anul 2019. 
De ce eu?  – roman autobiografic și Povești de pe la noi – povestiri umoristice din satul Vinerea. Ambele volume sunt publicate la Editura Minela, 2019.
Intrarea este liberă.
Vă așteptăm cu drag!

marți, 3 septembrie 2019

Prizonierul din Manhattan




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Teatrul Național I. L. Caragiale




Valeria Gagealov (Edna) și Radu Beligan (Mel Edison).
Premieră: 29 aprilie 1973.








Program de sală, stagiunea 1973 - 1974.


Anca Șahighian și Cristina Bugeanu.


Valeria Gagealov și Radu Beligan.


Scenă de ansamblu cu Valeria Gagealov, Gh. Cristescu, Anca Șahighian,
Cristina Bugeanu și Didona Popescu.


Radu Beligan (Mel Edison) și Valeria Gagealov (Edna Edison).


Anca Șahighian, Cristina Bugeanu și Didona Popescu.


Radu Beligan și Gh. Cristescu.


Radu Beligan și Valeria Gagealov.


Valeria Gagealov și Radu Beligan.


Anca Șahighian și Cristina Bugeanu.