Arta plastica contemporana romaneasca
Laura Elena Dumitru, Stefan Dumitru
Galeria de Arta Focsani
2 septembrie 2016
Laura Elena si Stefan Dumitru au deosebita plăcere de a vă
invita să participați la vernisajul expoziției lor de pictură si grafică
intitulată Expresie.
Evenimentul va avea loc vineri, 2 septembrie 2016, ora 17:00
la Galeria de Artă Focșani;
prezintă criticul de artă bucureștean Luiza Barcan.
Semne, Metafore, Amintiri
La numai un an după expoziţia personală Duet de la
Galeriile de Artă din Focşani, pictorii Laura şi Ştefan Dumitru "recidivează”
în acelaşi spaţiu, propunându-ne un nou spectacol vizual, alcătuit, se pare,
din lucrări care s-au născut chiar în acest interval de timp.
Evoluţia calitativă şi într-o oarecare măsură dorinţa de a
explora şi alte sugestii ale imaginarului sunt vizibile la ambii protagonişti.
Noile lucrări par încă şi mai convingător structurate, faţă de cele de acum un
an, iar domeniul de investigare se amplifică şi se diversifică.
Laura Dumitru îşi continuă seria de plăsmuiri, fie că e
vorba de straniile-i personaje, coborâte pe pânză direct dintr-un fel de vis cu
ochii deschişi, fie că recurge la alcătuirea unor sugestive metafore plastice.
Poetica alcătuirilor figurativ-simbolice ale Laurei porneşte încă de la nivelul
titlurilor pe care le dă lucrărilor şi îi învăluie subtil compoziţiile gândite
ca adevărate picto-poeme. Universul vizibil, exteriorul, natura înconjurătoare
nu-şi trimit aproape deloc semnalele în această serie de lucrări ce se
concentrează aproape exclusiv pe lumea interioară a artistei, o lume din care
ies la lumină imagini-personificări ale unor idei sau trăiri ascunse în
straturile suprapuse ale subconştientului. Amintirile par să aibă un rol
important în acest proces anamnetic pe care-l propun aproape toate compoziţiile
Laurei Dumitru. De altfel, ele primesc formă într-o lucrare aparte, în acea
casă cu ziduri parcă transparente ce lasă să răzbată din spatele lor sugestii
vizuale, auditive, poate chiar şi olfactive, fiindcă amintirea le păstrează
nealterate pe toate. Casa acesta a amintirilor, o casă "muzicală”, este, fără
îndoială, un spaţiu al copilăriei, deschis prin legături pe care adultul le
pierde, spre lumea nevăzută. Şi alte lucrări ale Laurei Dumitru se înfăţişează
ca sugestii paradisiace, îndeosebi cele în care motivul păsărilor, recurent în
pictura ei, e tratat cu multă afecţiune şi un fel de nostalgie ce nu rămâne
disimulată. În schimb seria de personaje gracile, aproape fără anatomie dar cu
portrete pronunţat expresioniste, pare desprinsă dintr-un univers mitologic.
Artista lucrează în continuare în tehnicile clasice,
alternând tehnica uleiului cu cea a acrylicului pe pânză, carton sau hârtie şi
manifestă, cel puţin în această serie de lucrări, predilecţie pentru nuanţele
de albastru, ocru şi griuri colorate. Interesul faţă de un anumit tip de
fragmentar, trăsătură proprie a picturii Laurei Dumitru, e menit să incite la
imaginarea unui întreg pe care compoziţiile ei îl refuză dar, în acelaşi timp,
îl propun privirii.
Ştefan Dumitru îşi are propriul rol, bine delimitat, în
acest nou spectacol vizual, prin lucrări mai cerebrale ca tip de abordare, dar
nici acestea lipsite de tentaţia introspecţiei. Inevitabilele „contaminări”
stilistice între cei doi artişti conduc în acelaşi timp la impunerea mai
explicită a personalităţii fiecăruia. Compoziţiile lui Ştefan Dumitru,
realizate tot în tehnicile uleiului şi acrylicului, se plasează pe o graniţă
foarte volatilă între figurativ şi nonfigurativ şi se remarcă prin
rigurozitatea construcţiei plastice. Imaginile-simbol sunt prezente şi în
compoziţiile lui dar mai degrabă ca pretexte, ca nuclee în jurul cărora de
coagulează un adevărat palimpsest de motive resemnificate. Chipuri şi obiecte
selectate din universul vizibil trec printr-un proces de dizolvare şi
recompunere a formelor, precum şi printr-o plasare a lor neaşteptată în
compoziţie, astfel încât privitorul devine martorul unei reale transfigurări.
Ca şi lucrările Laurei, cele ale lui Ştefan pot fi privite
ca punţi de trecere între lumi, între cea vizibilă şi cea nevăzută, între
universul exterior, perceput cu sensibilitatea proprie pictorului, şi cel interior,
acolo unde se plăsmuiesc imaginile-metafore ale sinelui.
Noul duet plastic prezent pe simezele galerei de artă de la
Focşani stă, fără îndoială, sub semnul rafinamentului, al bunului gust şi al
seriozităţii lucrului în atelier pe care încă tinerii artişti Laura şi Ştefan
Dumitru le-au dovedit din plin, încă de la debutul lor. (Luiza Barcan)
