vineri, 26 august 2016

Pe simezele botosanene




Arta plastica contemporana romaneasca


Laura Elena Dumitru, Stefan Dumitru


Galeria de Arta Focsani


2 septembrie 2016





    Laura Elena si Stefan Dumitru au deosebita plăcere de a vă invita să participați la vernisajul expoziției lor de pictură si grafică intitulată Expresie.
    Evenimentul va avea loc vineri, 2 septembrie 2016, ora 17:00 la Galeria de Artă Focșani;
 prezintă criticul de artă bucureștean Luiza Barcan.

Semne, Metafore, Amintiri

    La numai un an după expoziţia personală Duet de la Galeriile de Artă din Focşani, pictorii Laura şi Ştefan Dumitru "recidivează” în acelaşi spaţiu, propunându-ne un nou spectacol vizual, alcătuit, se pare, din lucrări care s-au născut chiar în acest interval de timp.
    Evoluţia calitativă şi într-o oarecare măsură dorinţa de a explora şi alte sugestii ale imaginarului sunt vizibile la ambii protagonişti. Noile lucrări par încă şi mai convingător structurate, faţă de cele de acum un an, iar domeniul de investigare se amplifică şi se diversifică.
    Laura Dumitru îşi continuă seria de plăsmuiri, fie că e vorba de straniile-i personaje, coborâte pe pânză direct dintr-un fel de vis cu ochii deschişi, fie că recurge la alcătuirea unor sugestive metafore plastice. Poetica alcătuirilor figurativ-simbolice ale Laurei porneşte încă de la nivelul titlurilor pe care le dă lucrărilor şi îi învăluie subtil compoziţiile gândite ca adevărate picto-poeme. Universul vizibil, exteriorul, natura înconjurătoare nu-şi trimit aproape deloc semnalele în această serie de lucrări ce se concentrează aproape exclusiv pe lumea interioară a artistei, o lume din care ies la lumină imagini-personificări ale unor idei sau trăiri ascunse în straturile suprapuse ale subconştientului. Amintirile par să aibă un rol important în acest proces anamnetic pe care-l propun aproape toate compoziţiile Laurei Dumitru. De altfel, ele primesc formă într-o lucrare aparte, în acea casă cu ziduri parcă transparente ce lasă să răzbată din spatele lor sugestii vizuale, auditive, poate chiar şi olfactive, fiindcă amintirea le păstrează nealterate pe toate. Casa acesta a amintirilor, o casă "muzicală”, este, fără îndoială, un spaţiu al copilăriei, deschis prin legături pe care adultul le pierde, spre lumea nevăzută. Şi alte lucrări ale Laurei Dumitru se înfăţişează ca sugestii paradisiace, îndeosebi cele în care motivul păsărilor, recurent în pictura ei, e tratat cu multă afecţiune şi un fel de nostalgie ce nu rămâne disimulată. În schimb seria de personaje gracile, aproape fără anatomie dar cu portrete pronunţat expresioniste, pare desprinsă dintr-un univers mitologic.
    Artista lucrează în continuare în tehnicile clasice, alternând tehnica uleiului cu cea a acrylicului pe pânză, carton sau hârtie şi manifestă, cel puţin în această serie de lucrări, predilecţie pentru nuanţele de albastru, ocru şi griuri colorate. Interesul faţă de un anumit tip de fragmentar, trăsătură proprie a picturii Laurei Dumitru, e menit să incite la imaginarea unui întreg pe care compoziţiile ei îl refuză dar, în acelaşi timp, îl propun privirii.
   Ştefan Dumitru îşi are propriul rol, bine delimitat, în acest nou spectacol vizual, prin lucrări mai cerebrale ca tip de abordare, dar nici acestea lipsite de tentaţia introspecţiei. Inevitabilele „contaminări” stilistice între cei doi artişti conduc în acelaşi timp la impunerea mai explicită a personalităţii fiecăruia. Compoziţiile lui Ştefan Dumitru, realizate tot în tehnicile uleiului şi acrylicului, se plasează pe o graniţă foarte volatilă între figurativ şi nonfigurativ şi se remarcă prin rigurozitatea construcţiei plastice. Imaginile-simbol sunt prezente şi în compoziţiile lui dar mai degrabă ca pretexte, ca nuclee în jurul cărora de coagulează un adevărat palimpsest de motive resemnificate. Chipuri şi obiecte selectate din universul vizibil trec printr-un proces de dizolvare şi recompunere a formelor, precum şi printr-o plasare a lor neaşteptată în compoziţie, astfel încât privitorul devine martorul unei reale transfigurări.
   Ca şi lucrările Laurei, cele ale lui Ştefan pot fi privite ca punţi de trecere între lumi, între cea vizibilă şi cea nevăzută, între universul exterior, perceput cu sensibilitatea proprie pictorului, şi cel interior, acolo unde se plăsmuiesc imaginile-metafore ale sinelui.
   Noul duet plastic prezent pe simezele galerei de artă de la Focşani stă, fără îndoială, sub semnul rafinamentului, al bunului gust şi al seriozităţii lucrului în atelier pe care încă tinerii artişti Laura şi Ştefan Dumitru le-au dovedit din plin, încă de la debutul lor. (Luiza Barcan)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu