Imi pasa

luni, 2 august 2021

Filarmonica de Stat București

Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 2. 1955.

Complexul Muzeal Iulian Antonescu

Bacău

3 august - octombrie 2021

Complexul Muzeal Iulian Antonescu Bacău organizează începând de marți, 3 august 2021, expoziția foto-documentară Obârșii care cuprinde instantanee cu portul popular, arhitectura tradițională, ocupațiile și meșteșugurile, obiceiurile strămoșești și eroismul bunicilor pentru apărarea gliei.

Manifestarea este dedicată românilor de pretutindeni.

Expoziția va putea vizitată în perioada august - octombrie 2021.

***Complexul Muzeal Iulian Antonescu

Cîntec despre marinarii Mării Negre

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară

Teatrul Armatei

Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 2. 1955.

Pe simezele Capitalei - Periplu și Reflecție

Arta plastică contemporană românească

Luminița Gliga

Galeria Căminul Artei, București

6 - 19 august 2021

În perioada 6 – 19 august 2021, la Galeria Căminul Artei a Uniunii Artiștilor Plastici din România va fi deschisă expoziția de artă vizuală Periplu și Reflecție. Aceasta reunește un grupaj de lucrări de pictură, asamblaj, colaj textil realizate de Luminița Gliga. Fiecare compoziție este rezultatul experienței directe avute de artist în orașele unde a avut expoziții dar și inspirate din poemele călătoare ale poetului Ioan Gliga (care a însoțit-o pe Luminița la expozițiile deschise în țară și peste hotare în perioada 2004 – 2014), poeme reunite în volumul apărut în anul 2014 – Poeme călătoare / Travelling Poems.

Filosoful și criticul Al. I. Brumaru sublinia în prefața acestei cărți: "Călătoria este o reînnoire: ne reînnoim sufletul, spiritul, însă reînnoirea va cuprinde și ceea ce atârnă mai greu în firea noastră – deprinderile, purtarea, năravurile, moravurile. Voiajul e reînnoirea individului.(…) Sunt două feluri de a-ți asuma călătoria, după cum vor fi două tipuri de voiajori. Unul ar fi insul ce-și caută, prin părăsirea spre larguri a țărmului, altă mască, țintește adică a-și schimba obrazul interior, dându-și iluzia că ar fi alt personaj. În acest caz, încremenirea în proiect, cum s-a spus, îmbătrânirea duhului e amânată, a apărut acum o pauză, un armistițiu. Alții încearcă, așa cum am observat, reînnoirea. Sunt puțini însă aceștia, (…), totdeauna ei își vor duce, fugind de umbra ce-i întovărășește, morbul letal care i-a îndemnat să fugă.(…) Voiajul în depărtări e și o căutare de sine, o punere la încercare a ființei. ”Fiecare pictură este o „poartă“ prin care privitorul poate pătrunde și poate să se detașeze pentru câteva clipe de realul pe care îl cunoaște, într-o lume recreată a luminii și culorii. În universul picturilor, colțuri de lumi paradisiace (compuse din motive ce amintesc de elemente vegetale și citadine), culoarea și lumina stăpânesc forma. Creațiile Luminiței Gliga reprezintă reinterpretări subiective ale unor alter-realități construite prin raporturi supradimensionale între culoare și formă. Bazate pe expresivitatea culorii, picturile se definesc printr-o notă a narativului caractristică expresionismului abstract.

Alături de pictură, Luminița Gliga aduce în fața publicului vizitator și o serie de lucrări care abordează tema călătoriei și ca o călătorie imaginară, o întoarcere la perioada copilăriei. Compozițiile sunt realizate prin asamblaj, tehnică mixtă, colaj textil, păpuși pictate.

Luminița Gliga (n. 1975, Brașov, România) artist vizual, membru al Uniunii Artiștilor Plasici din România, secția pictură, filiala București; membru al A.I.A.P-UNESCO. În 2002 a absolvit Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice, secţia Pictură. În 2008 obține titlul de doctor în Arte Vizuale la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. Din 2008 –membru al Academiei Americano-Române de Arte şi Știinte (A.R.A.)

Peste 50 de expozitii personale în Romania şi în străinătate. Peste 50 de expoziţii de grup, participări la festivaluri internaţionale de artă, la târguri de artă în Statele Unite (New York City: New Art Center, 2012, Amsterdam Whitney Gallery, 2016, 2011, Broadway Gallery, 2010, ICO Gallery, 2009), Italia (Veneția: IRCCU Mica Galerie, 2019; Ferrara: Muzeul Estense, 2011), Japonia (Tokyo: Metropolitan Art Space Exhibition Gallery, 2004), China (Beijing: NY Arts Beijing Space, 2011), Belgia (Bruxelles: Galeria Arthis, 2010), Anglia (Londra: Parallax Art Fair – Chelsea, 2013, The Brick Lane Gallery, 2010), Elveţia (Zurich: Art Show Zurich, 2010), Franţa (Paris (Galeria Thuillier, 2004, 2007), Cannes (Expozitia internațională “MCA”, 2004 – 2009, Marsilia), Rusia, Germania și în aproape toate orașele mari ale României. Figurează în: International Contemporary Artists, vol.2 (USA); International Dictionary of Artists, vol.1 (USA); SUU Art Magazine (Spania); HUBNERS WHO IS WHO; catalog TERRAVISION colecţia Artişti contemporani (44); catalog colecţia Artişti contemporani (36); catalog colecţia Artişti contemporani (27); Luminiţa Gliga – painter – C.D. şi catalog;

Dintre distincțiile care i-au fost acordate pentru activitatea artistică – Premiul ARA pentru Artă Ionel Jianu, Academia Americano-Română de Arte și Științe; Diploma oficială M.C.A. şi Medalia de aur, Cannes, Franţa; Diploma şi Medalia de argint aurit a Societăţii Academice Arts-Sciences-Lettres, Paris, Franţa; titlul onorific de Ambasador Emerit al Spiritualitatii Românești Contemporane, Asociația Eco Europa (Personalități de Top. Elite contemporane; Platforma Națională de Premiere a Excelenței).

Lucrări în colecţii particulare şi instituţii din: Anglia, Austria, Canada, China, Danemarca, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Scotia, România, USA;

Referințe critice de: Corneliu Antim, Victoria Anghelescu, Gh. Achiței, Gh. Crăciun, Paul Cornel Chitic, acad. Răzvan Theodorescu, Gh. Vida, Jean Louis Avril (Franța), dott. Salvatore Russo (Italia), MN Rusu (USA), Abraham Lubelski (USA), Ruthie Tucker (USA), David Kastner (USA).

***Uniunea Artiștilor Plastici din România

Slugă la doi stăpîni

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară

Teatrul Muncitoresc C.F.R.

Vasilica Tastaman în Smeraldina și Cornel Vulpe în Traffaldino.

Premieră: 12 septembrie 1954.

Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 2. 1955.

Caricatura de presă în România

Din istoria caricaturii românești

Muzeul Popas, Timișoara

31 iulie - 7 august 2021

Caragiale spunea că avem atât de mult umor, încât îl putem da la export. "A face haz de necaz" este o sintagmă caracteristică românului și, adesea, românul a găsit soluții la problemele sociale și la cele existențiale abordând o atitudine ironică, dar mai ales autoironică, nu întotdeauna demonstrată a fi și constructivă dar, cu siguranță, paliativă și păstrătoare a unei sănătăți spirituale.

O caricatură reușită este mai convingătoare decât un text satiric sau un pamflet.

Caricatura este promovată în paginile publicațiilor, aceasta având locul ei într-un colț al primei pagini, exprimând "chestiunea zilei" sau pe ultima pagină. Ea ironizează printr-o tușe sigură și îngroșată direct sau simbolic, chiar metaforic, cu un text scurt, sau fără text, imagini ale unor aspecte sociale și politice, mentalități sociale, inclusiv, sau mai degrabă, personalități de notorietate, sau persoane anonime.

***Muzeul Național al Banatului