Imi pasa

luni, 12 septembrie 2016

Dintre comorile muzeelor Capitalei

Casa Memorială Ion Minulescu

București

Coperta I-a.

Editor neprecizat. 1968.

Invitație-îndemn pe care v-o fac prin intermediul unui album.

Muzeul l-am văzut în urmă cu câțiva ani;

nu cred că s-au schimbat prea multe de-atunci...

Dacă îi veți trege pragul sunt sigur că nu o să regretați.

Veți fi, în mod sigur, mai bogați. Sufletește!

Camil Ressu - Portretul lui Ion Minulescu, 1942.

Victor Brauner - Portretul lui Ion Minulescu, 1924.

Kunisada - Femeie călare (stampă japoneza pe hîrtie de mătase).

Ștefan Popescu - Desen în tuș, cu dedicație, 1941.

Sculptură în lemn policromat (Spania).

Dulap chinezesc din lemn sculptat și policromat (sec. XVII - XVIII).

Cap de sirian (sculptură antică în piatră).

Vază (ceramică de Transilvania - sec. XIX).

Madona cu Pruncul (icoană românească pe lemn - sec. XVIII).

Icoană rusească de tîmplă (sec. XVIII).

D. E. Galanis - Ion Minulescu, Paris 1903.

Cupă (cristal de Boemia).

Iosif Iser - Portretul Claudiei Millian Minulescu cu Mioara Minulescu, 1912.

Madona cu Pruncul - sculptură în lemn policromat (aprox. sec. XVII, Cehoslovacia).

Iosif Iser - Ion Minulescu la Terasa Oteteleșteanu, 1909.

Al. Ciucurencu - Natură statică cu ceas și flori, 1937.

Sfeșnic de Brașov (lemn policromat).

P. Iorgulescu-Yor - Trăsură, 1930.

Năsturel - Portretul Mioarei Minulescu, 1936.

Miniatură japoneză.

Pictură persană pe pînză de mătase.

Claudia Millian Minulescu - Portretul mamei lui Ion Minulescu, 1933.

Iosif Iser - Odaliscă șezînd.

Icoană pe sticlă (sec. XVIII).

Vasile Popescu - Odaliscă, 1935.

Camera și masa de lucru a poetului Ion Minulescu.

Camera și masa de lucru a scriitoarei Claudia Millian Minulescu.

Coperta a IV-a.

Victor Brauner - Portretul lui Ion Minulescu (1924) - ulei.

Iosif Iser - Bazar sentimental (ulei).

Magdalena Rădulescu - Trei femei (1939) - ulei.

Vasile Popescu - Odaliscă (1935) - ulei.

Articol, semnat Marin Mihalache, publicat în Revista Arta plastică, Nr. 5. Mai 1968.

***O altă postare, pe aceeași temă, dar cartofilă, o puteți viziona aici:

Printre comorile muzeelor Capitalei

***

Aici aveți chiar și un tur virtual. În culori!

Casa Memorială "Ion Minulescu - Claudia Millian" - Muzeul Nați

Pe simezele ploieștene

Arta plastică contemporană românească

Sorin Adam

Muzeul Judeţean de Artă Prahova Ion Ionescu-Quintus, Ploieşti

15 - 30 septembrie 2016

Comunicat de presă

Joi, 15 septembrie 2016, ora 17:30, la Muzeul Judeţean de Artă Prahova Ion Ionescu-Quintus din Ploieşti, Bulevardul Independenţei nr.1, va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură și grafică a artistului Sorin Adam

1968 - Născut la 22 august, în Ploieşti.

1986 - Absolvent al liceului" l Mai" Ploieşti

1991-1996 - Urmează cursurile Academiei de Arta Luceafărul,

Secţia Pictură- clasa prof. Teodor Moraru

1996- Licenţiat Academia de Arte Bucureşti

1998-2002 - Preparator universitar la Academia de Artă Luceafărul din Bucureşti

1997 - Devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România

Expoziții personale:

1993- Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti

1994- Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti

1995- Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti

1996- Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti

1997 - Florenţa- Italia

- Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti

- Muzeul de Artă- Constanţa

1998- CorropoliAbruzzo - Italia

1999- Cercul Militar Naţional - Bucureşti

2002- Cercul Militar Naţional - Bucureşti

2003- Muzeul de Artă- Ploieşti

- Muzeul Municipiului Bucureşti

2004- Cercul Militar Naţional - Bucureşti

2006- Cercul Militar Naţional-Bucureşti Galeria Artelor

2007- Institutul Cultural Român Dimitrie Cantemir - Istanbul (Galeria Isik)

2008- Cercul Militar Naţional - Bucureşti Galeria Artelor

2009 - Palatul Beldiman - Iaşi

- Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti

2010 - Muzeul de Artă al Municipiului Bucureşti

"Sorin Adam este student la Academia de Arte „Luceafărul“, unde îl are ca maestru profesor pe Teodor Moraru. Dar râvna artistică a tânărului pictor are motivaţii mai vechi. În familie, dincolo de urbanele şi pragmaticele îndeletniciri, tatăl său se îndârjea să adune în jurul lui puzderie de frumuseţi. Un colecționar de artă dintr-o mahala a Ploieştilor nu putea să nu-şi influenţeze odraslele în a-şi cultiva înclinaţiile artistice. Un mediu prielnic artelor, în accepţiunea lor desfătătoare, a alimentat firea acestui tânăr aspirant la măiestrie şi destinul său este pe cale să se împlinească.

Pictura lui este încă tributară atelierului academic pe care îl frecventează, undeva la limita discursului tradiţionalist, în tiparele experienţelor postimpresioniste şi a tentaţiilor moderniste ale acestui final de secol.

Reflex al unei generaţii în căutare de limbaje şi expresii proprii, crizele de individualitate fiind un apanaj al vârstelor formative, dar şi al nevoii de afirmare rapidă în agora artelor.

Sorin Adam este unul dintre rarii continuatori ai picturii cu iz salonard, în tablourile sale dăinuind multe dintre atributele atmosferei interbelice a plasticii româneşti. (…)

Genuri în care Sorin Adam se exprimă cu destulă un simt coloristic bine strunit, în tonalităţi de o solaritate şi cordialitate care se reţin, impresia vizuală fiind consistentă și de durată. Pictorul desenează direct in culoare. in tradiţia tonitziană sau palladistă, dar fără a supralicita moştenirea unor astfel de modele ilustre. Sorin Adam are conştiinţa propriei valori şi mai are zestrea nativă a pictorului care îşi ia misia in serios, școala pe care o urmează nefiind doar un stadiu circumstanţial, ci unul iniţiatic în înţelesul înalt al cuvântului.“ ( Corneliu Antim - Ziarul Magazin Nr., decembrie 1997)

"Pictura lui Sorin Adam pare o replică antitetică pe care artistul o dă propriei sale strcturi temperamentale. Omul nu este un contemplativ, ci un frenetic al clipei, o natură vulcanică, intempestivă, care se consumă în focul trăirilor imediate. Viaţa este pentru el o patetică afirmare a unei vitalităţi biologice, naturale, contrastând cu atmosfera de senină contemplaţiei, cu echilibrul şi liniştea imperturbabilă, aproape atemporală pe care o degajă viziunea tablourilor sale. Nici o undă de nelinişte nu stăruie în aer şi nici un gest nu vine să tulbure, din exterior, încremenirea eleată a lucrurilor, arhitectura severă a compoziţiei, subtil disimulată în vaporozităţi impresioniste. Parcă natura se contemplă pe ea însăşi. Impresionismul său, atât cât există, afirmând în permanenţă în subtext o tendință constructivistă cezanniană, obiectivă, nu dizolvă total forma şi conturul lucrurilor, ci le solidifică într-un mod aparte în dialectica subtilă a unui joc de umbră şi lumină. Sorin Adam este un pictor al nuanţelor şi rafinamentelor cromatice, necontrastante. Materialitatea lucrurilor nu-l intereseaza decât în măsura în care teluricul îşi dezvăluie valențele spirituale, nu printr-un proces de negaţiei ascetică, ci printr-o cufundare în propria sa substanţă. De aici rezultă acel sentiment de imponderabilitate a lucrurilor pe care pictura sa ne-o comunică. Motivul este pentru el decât pretextul vizual al meditaţiei picturale, un punct de plecare care îşi pierde în cele din urmă identitatea concretă în ipostaza estetică a existenţei sale.“ (Lelia Pop - Emisiunea radiofonică Arte Frumoase, februarie 1992)

Expoziţia stă la dispoziţia publicului în perioada cu 15 - 30 septembrie 2016.

Programul muzeului: marţi - duminică: 9:00 – 17:00, lunea închis.

***

Secretara tatei

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară

Teatrul din Sărindar - Teatrul Maria Filotti

Colecții și Colecționari

Înscrisuri de toate felurile

Foto: Agerpres

În 1914, la Bucureşti se înfiinţează un nou teatru, purtând numele Mariei Filotti, cu sediul în strada Sărindar. În perioada interbelică, pe această stradă se aflau sediile unor mari ziare ale vremii: Dimineaţa, Adevărul iar la întretăierea cu Brezoianu era Palatul Universul. Actuala clădire a Teatrului Mic a adăpostit multe trupe, unele cu existenţă efemeră, altele mai stabile. După cel de-al doilea război mondial, teatrul devine o instituţie de stat şi poartă pe rând mai multe denumiri: Studioul Actorului de Film C. Nottara (1950 - 1955), Teatrul C. Nottara (1955 - 1960), Teatrul pentru Tineret și Copii (1960 - 1964), Teatrul Mic (1964).

***Preluare de aici Istoric | Teatrul Mic