Romania, tara mea frumoasa
Castelul Cantacuzino
Busteni
5 iulie 2016
Un univers, ca de legenda.
Incarcat de istorie, in mare parte ascunsa; o buna bucata de timp.
Pana in 1990 putini oameni puteau ajunge aici.
Si nu ma refer la cei "cu ochii albastri"...
Cuvintele sunt sarace pentru a reda in intregime atmosfera;
si nici macar imaginile nu pot dezvalui in totalitate "povestea".
Cel mai bine ar fi sa va documentati; acum se poate.
Dar mai ales sa vizitati aceste locuri.
Asa cum am facut-o si eu, pe la inceput de iulie...
Urcusul nu e greu si eram decis sa pornesc voiniceste la drum;
pret de circa 8-10 minute. Daaar...
Am preferat un vehicul de un cal putere...
De fapt armasar putere. Manole pe numele lui.
Vizitiul nu s-a prezentat dar sigur il veti recunoaste...
Imagini luate pe drum; ca de incalzire...
Am avut sansa sa asist si la o sedinta foto.
Aici, cei doi protagonisti erau intr-o scurta pauza.
De aranjarea coafurii. Sau frizurii; cum doriti.
Dupa 1948, cand cladirea a fost preluata de Ministerul de Interne
- a se citi Securitate -
o mare parte dintre fresce au fost acoperite cu vopsea.
In perioada urmatoare, cu migaloasa munca si atentie, circa 70 %
din pictura initiala va fi readusa la viata.
Mi-am luat la revedere cu promisiunea si dorinta de a mai reveni.
Dincolo de istorie sau atractia turistica acest loc s-a constituit intr-un adevarat
pol al unor activitati culturale de clasa.
Imi veti da dreptate atunci cand veti parcurge episodul al doilea...
