G-Code sau despre Particula Tar
"Trăim într-o lume a proiectului, a conceptului şi a discursului
vizual. Pare a fi mai uşor să deconstruieşti, să parafrazezi, să
colaţionezi pentru a putea vinde opera artistică ca pe o imagine care
încorporează în ea şi meşteşugul transformat în detaliu şi
intertistiţiu, şi "gândirea slăbită” în care realitatea e doar proiecţie
de sine sau egotică. Imaginea e un produs serial născut din fixarea
unui icon prin repetiţie, marketing şi saturarea unui public ţintă.
Percepţia lumii e mediată nu de propriile noastre cercetări de
cunoaştere şi de cercetări interioare, ci de şabloanele sociale, de
mentalităţi şi de cultură pe care le vehiculăm. Lumea "societăţii
cunoaşterii” este, în consecinţă, prin efectul de mediere şi de imagine,
fără cunoaştere. Comunicarea de masă este, din aceleaşi cauze, fără
atributele esenţiale ale comunicării (transfer de energie, transfer de
cunoaştere, de sensibilitate şi de sinestezie).
Îţi trebuie o mare
forţă interioară să scapi de fragmentarismul şi spiritul perisabil cu
care se confruntă artiştii vizuali de pretutindeni. Şi îţi mai trebuie o
viziune prin care opera de artă să nu fie doar imagine şi, cu
autenticitate, să propună o altfel de ordine interioară a universului.
Aurel Tar îşi găseşte seva (re)inventării de sine pornind de la
conceptul că totul poate fi (re)luat de la început, din punctul primar
cu ajutorul căruia poţi fi creatorul unor linii, forme (non)figurative
ori reţele geometrizante. Efortul de imaginaţie este unul care nu
pariază pe narativitate, ci pe stilistica unui hiperrealism cu funcţii
poetice sau onirice. Libertatea de exprimare îşi găseşte centrul de
greutate şi de gravitaţie vizuală în forţa de proiectare şi de
diseminare a punctului originar.
Metamorfozele ori avatarurile acestui
punct pendulează în timp şi spaţiu, cu organice efecte cromatice de
juxtapunere. Imaginea hiperrealistă este estompată de punctul de creaţie
şi de sprijin al unui univers care are conştiinţa dramatică a epuizării
prin consum şi şablon. Un punct ce oferă magia unei expresii despre
căutarea identitară şi pentru artist, şi pentru opera sa.
Aurel Tar ştie
că şi el este oglindirea Creatorului şi a Creaţiei. Particula lui
Dumnezeu a născut, în creierul şi în sufletul său, o particulă proprie
din care se vor constitui noi construcţii vizuale.
G-Code a devenit,
astfel, şi concept imanent, şi cauză şi efect al impulsului primar şi
plastic.
G-Code este punctul din care şi materialitatea, şi
transcendenţa pornesc în călătoria de (re)cunoaştere într-o proiecţie
identitară. Particula lui Aurel Tar prin G-Code are inteligenţa nativă
de a-şi căuta sufletul şi forma, geometria, asocierile cromatice şi cele
muzicale. Bruiajul pointilist al acestei particule ce se poate
multiplica şi autogenera la nesfârşit este acompaniat de un son interior
apropiat de dicteul automat. Proiecţiile acustice ale compozitorului de
mare subtilitate care este Cătălin Creţu întregesc lumea generată
dintr-un punct înalt, geometric şi muzical. Un punct ce rezonează cu
alte linii şi contrapuncte vizuale, spirituale, acustice !
G-Code sau Particula Tar
Sunt convins că această nouă personală a lui Aurel Tar va produce certe
delicii intelectuale şi spirituale. În fond, fiecare dintre noi suntem
în căutarea propriului nostru punct original şi originar! A unui
G-Code !"
