De pe simezele de-odinioară
Elena Vavilyna (1900 - 1971)
Din lucrarea istoricului Gabriel Badea-Paun, Pictori români în Franța, 1834 - 1939, distins domn căruia îi mulțumim pentru că ne-a indicat această prețioasa sursa de informații, reluăm aici câteva date importante din biografia pictoriței:
- a studiat la Școala de Arte Frumoase, în București, cu
Dimitrie Serafim și Ipolit Strâmbu;
- a studiat la Academia Julian, cu Paul Albert Laurens și
Clement Serveau;
- a fost membra fondatoare a Grupului Femeilor pictore,
existent între 1939 și 1954;
- a participat la Saloanele Oficiale din 1925 -1931, 1934,
1936, 1937, 1940, 1943, 1947, la cele de grafică între 1932 și 1939, la
manifestările Tinerimii Artistice între 1938 si 1942;
- a organizat expoziții personale în 1923, 1927, 1930, 1933, 1937, 1939, 1942, 1947 și 1966.
Născută în 1900, cea mai mare dintre surorile familiei
Vavilyn, pictorița Elena Vavilyn, tante Helene pentru apropiați, Vavilyna
pentru cei care astăzi colecționează și îi cunosc lucrările, a fost o grațioasă doamnă a penelului, cu un spirit avantgardist și vizionar, o pictoriță subtilă a portretului, în egală măsură sensibilă la frumusețea femeii dezvăluită in
luminosul atelier din centrul Bucureștiului.
La vârsta de 17 ani pictorița se afla deja la Paris, singura dintre ceilalți copii ai familiei (rămași în țară) care a ales vocația artei plastice urmată în străinătate, la cele mai bune școli ale vremii.
În România a revenit pasager pentru a expune în grupurile de
artiști plastici interbelici și abia în anii '60 a părăsit Parisul definitiv,
pentru a se realătura familiei, în România.
A decedat în anul 1971 și este înmormântată în București.
Frumoasă și talentată, a atras de-a lungul vremurilor admirația colegilor de breaslă, pozând chiar ca model, pentru fresca aflată și astăzi în holul Athenee Palace executată de pictorul Steriadi.





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu