În stadiu de deziderat - Catedra Eminescu

 

Mihai Eminescu

Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

Interviu publicat în Ziarul Scînteia tineretului, Nr. 6841, de marți, 18 mai 1971.

***Am găsit pe net, bine argumentat în opinia mea,

un material despre necesitatea unei Catedre Eminescu.

Vi-l reproduc în continuare:           

           "Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de  a fonda o catedră Mihai Eminescu.

               De ce ne trebuie o catedră Mihai Eminescu? Mihai Eminescu a fost o personalitate culturală complexă, poet, prozator, dramaturg, eseist, cronicar literar şi dramatic, ziarist şi pamfletar, romancier şi cugetător filosofic.Este considerat cel mai mare scriitor român din toate timpurile dar şi cel mai mare poet pe care l-a dat pământul acestui neam. Datoria noastră nu este în a-i ridica ode, laude, statui. Datoria noastră este de a-l înţelege, de a-l reprezenta corect, lucid. Ideile sale sunt marcate de genialitate, dar pentru a-l înţelege mai bine trebuie să-l studiem şi mai ales să-i înţelegem opera. Dumitru S. Panaitescu(Perpessicius) şi-a jertfit viaţa şi lumina ochilor dându-ne ediţia defintivă a operei eminesciene, monumentala Eminesciana în XVII volume, ediţia Perpessicius.

George Călinescu ne-a dat cea mai interesantă biografie a poetului scriind Viaţa lui Mihai Eminescu. Continuându-şi munca de arheolog în personalitatea şi  opera poetului prin   descifrarea operei sale în cinci volume de critică, Călinescu este singurul critic care a încercat să explice binomul om-operă. Toate acestea sunt prea puţine pentru a ne forma o părere exactă despre poet. Manuscrisele sale sunt pline de idei, frânturi de versuri şi fraze,  semn al unei frământări geniale a minţii şi a unei voinţe supraomeneşti a inimii.

             Atacurile de care Eminescu are parte în ziua de azi pot fi explicate prin vorba marelui nostru poet Tudor Arghezi, cine nu-l respectă azi pe Eminescu dă dovadă de imbecilitate. Mihai Eminescu nu trebuie nici adulat,  lauda sterilă nu ajută la nimic, dar nici ponegrit trebuie înţeles la monumentala sa valoare, aşa cum germanii l-au înţeles pe Goethe, italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, francezii pe Hugo şi Baudelaire şi cum multe alte popoare civilizate au făcut-o cu marile  monumente culutrale.Ruşii au un cult pentru marele lor poet Puşkin. Munca criticilor literar ruşi, plini de  sentiment naţional,  s-a materializat în ediţii critice definitive, comentate şi adnotate.Traducerea în marile limbi de circulaţie universală, l-a făcut pe Aleksandr Puşkin mai cunoscut decât marele nostru poet.

              Datoria noastră, pe lângă alcătuirea unei noi ediţii critice definitive, este înţelegerea deplină a omului şi a operei. Eminescu nu trebuie văzut sub lupa îngustă a multor oameni de cultură care îl atacă azi din pură dorinţă de a deveni mai cunoscuţi ci trebuie analizat de personalităţi culturale cu deschidere a minţii şi cu enciclopedism literaro-cultural.

                  Propunem fondarea unei Catedre  Mihai Eminescu, catedra de limbă şi cultură română în cadrul unei universităţi de stat. De ce am spus de cultură şi nu literatură, pentru că însuşi Eminescu este literatura română, este fondatorul marii literaturi române de la el se adapă toată literatura noastră până în prezent. Aşa cum spune Betrand Russel că istoria filosofiei este o notă de subsol la opera platoniciană, aşa considerăm că literatura română este o notă de subsol la opera eminesciană. Fondarea unei catedre este un lucru extrem de dificil, îţi trebuiesc o mulţime de specialişti şi o interdisciplinaritate complementară. Fiecare curs sau seminar trebuie să fie o continuare a  celorlalte cursuri, pentru ca  bucăţi şi fragmente să compună un întreg.

Catedra Eminescu, în opinia noastră ar fi potrivită pentru orice facultate cu filon umanist.Cursurile ar trebui predate la master şi la şcoala doctorală, pentru ca studiul să aibă o finalitate.Avansăm ideea că poate exista şi un master intitulat simplu Mihai Eminescu. După cum se înţelege lucrările de dizertaţie sau de doctorat din catedră vor fi în întregime axate pe analiza operei marelui poet.

                   Ce ar conţine o astfel de catedră? Propunem o schemă a acestei catedre fundamentale a culturii române:

 

                 1. Poezie

             - Studii de poeziei, creaţia poetică eminesciană( romanţe, elegii, ode, poezii de dragoste, populare, filosofice, psalmi, rugăciuni, epistole în versuri şi multe alte genuri pe care poetul le-a abordat).

             - Studiile poemelor(Memento Mori, Sarmis, Rugăciunea unui dac), studiul complet al poemelor filosofice, istorice, mistice.

              - Un singur curs privind studiul poemului Luceafărul, sinteza operei eminesciene.

 

                2.Dramaturgie

             - Studii dramatice privind piesele sale de teatru, dramaturgie  în versuri de o certă calitate stilistică dar şi teatrală. Ştim din manuscrise, datorită muncii lui George Călinescu şi Perpessicius, că marele noostru creator   vroia să termine o operă complexă dramatică care să cuprindă toată istoria românilor.A început opere care din păcate au rămas neterminate, Mira, Decebal, Bogdan Dragoş. Din studiul acestora putem  reliefa  complexitatea operei dar şi  resursele ce au adus la apariţia operei poetice neegalată până acum şi poate niciodată.

 

                 3. Proză

             - Studii privind proza scurtă, nuvelele fantastice, romanul Geniu pustiu.Proza este de o mare valoare stilistică şi nu trebuie privită ca o continuare a poeziei, este ceva aparte, diferit, cu substraturi filosofico-mistice.

 

               4. Alte cursuri şi studii în cadrul catedrei Mihai Eminescu.

             - Studii privind folclorul în opera lui Eminescu, o paralelă între Mioriţa şi Luceafărul.

               - Istoria ideilor în opera lui Eminescu.

               - Curs de filosofie a operei eminesciene, origini, trăsături şi influenţe.

               - Un interesant curs ar fi cel de ziaristică, analizată opera de mare ziarist,  perioada în care Mihai Eminescu a fost redactor şi editorialist la Timpul între 1877-1883.

              - Mitologie în opera lui Eminescu, mituri şi motive.

              - Istoria mitului Eminescu, există sau nu un mit?

              - Biografia poetului, romanţată sau oficială, o comparaţie.

              - Curs de literatura comparată, opera lui Eminescu comparată cu marii lirici ai secolului XIX, Puşkin, Byron, Baudelaire, Lenau şi alţi mari lirici.

               - Un interesant curs, propus în 1940 de Pompiliu Constantinescu, este cel de grafologie, cu exemple din manuscrise facsimilate.De aici putem afla stările, trăirile şi chiar complexa personalitate eminesciană, tulburată de fiori metafizici şi curenţi lirici.   

               - Istoria imaginarului în opera lui Eminescu, şi imaginarul în ceea ce priveşte omul Eminescu, Eminescu privit de contemporanii săi şi de oamenii   zilelelor noastre.

               - Istoria ediţiilor critice a lui Eminescu, Eminescu şi critcii săi.

               - Eminescu şi muzica, muzicalitatea versurilor sale.

               - Călătorii imaginare, un curs care să ne introducă în viaţa citadină şi rurală a secolului XIX, urmărind în paralel viaţa marelui poet.

               - Influenţa operei eminesciene în literatura noastră dar şi în literatura universală.

               - Eminescu şi ortodoxia, religia în opera lui Eminescu.

 

                Această complexă catedră trebuie să fie formată din filologi, critici literari, scriitori, istorici, filosofi, teologi. Aceste cursuri sunt propunerile noastre privind o astfel de catedră.În opinia noastră, o astfel de catredră trebuie să aparţină  mai multor facultăţi, să fie o catedră comună a Facultăţilor de Litere, Istorie, Filosofie şi Teologie.Pentru a fi ajutaţi în munca de cercetare, profesorii din catedră pot să formeze în cadrul unei facultăţi centre de studii, cu reviste lunare care să conţină articole în care este rezumată cercetarea lor vizavi de opera eminesciană.

             Pentru a înlesni această muncă, catedra Mihai Eminescu  trebuie să conţină un număr restrâns de cursuri, restul putând fi studiate la Institutul de Cercetare Literară Mihai Eminescu. Cursurile care vor fi predate la acest Institut vin în sprijinul acestei catedrei, scopul final al catedrei şi institului trebuie să fie Ediţia monumentală a operei lui Mihai Eminescu şi demitizarea sa. Mitologizarea sa constat în confiscarea imaginii poetului de anumite cercuri cu diverse interese mai mult sau mai puţin oculte.

                  Dimenisunea gigantescă a operei eminesciene(43 de caiete cu 7588de foi, mai exact 15176 de pagini) necesită ani de studiu. O singură catedră nu ar acoperi toate studiile ce ne pot dezlega taina operei monumentale a culturii române. Pentru a uşura munca cercetării  propunem fondarea Institutului de Cercetare Literară Mihai Eminescu, scopul final fiind alcătuirea unei ediţii monumentale privind opera eminesciană. Ediţia monumentală este reprezentată de totalitatea operei, o reeditare a Ediţiei Perpessicius, o critică definitivă a întregii opere şi traducerea operei în cel puţin trei limbi de circulaţie internaţională.Acest Institut poate organiza şi cursuri, cum am spus mai sus, în paralel cu studiile universitare privind opera marelui nostru poet.

              Este o datorie morală de    a cunoaşte opera celui mai mare creator al neamului românesc, susţinem că o astfel de catedră este o întreprindere măreaţă a culturii române, un efort care ne va duce în eternitatea marilor culturi, căci Eminescu stă plin de cinste alături de Homer, Virgiliu, Horaţiu, Du Fu, Ferdousi,  Dante, Cervantes, Shakespeare, Goethe, Hugo, Puşkin, Dostoievski."

 Alexandru Cristian