Din cătănie...

 

România de-altădată

Marius își satisface stagiul militar la UM 01423. Pe la Târgu Jiu.

La-nceput de decembrie (1987) îi scrie bunicii, la București...

Are un scris frumos, citeț. Așa cum se și vede din prima pagină

redată ca exemplu.

Pentru înlesnirea parcurgerii scrisorii am să o "traduc" eu:

"Dragă bunică,

Iată că după o zi de la primirea scrisorii d-tale îți răspund. Eram de serviciu

la cantină cînd a venit un coleg și mi-a adus-o.

Săptămîna aceasta este o săptămînă grea pentru mine deoarece ies împreună cu

colegii la instrucție. Cauza - o inspecție venită în unitate. Și eu cum mă aflu ilegal

la birou, nefiind trecut prin ordinul de zi pe unitate (O.Z.U.) trebuie să îndur

această <degradare.> De fapt în aceste prime două zile m-am eschivat de la

instrucție intrînd pe blocul alimentar. Am mîncat mult dar am avut și mult de

lucru. Inspecția nu iartă nimic, se vîră peste tot așa că trebuie să fi atent ca totul

să fie în regulă, curat și aranjat. La fel și cantina.

Lt. major Lupulescu a plecat la Brașov și vine vineri. Bineînțeles că am cheia de la

birou. Aici mă refugiez după program. Azi am găsit, culmea, un radiocasetofon.

Am uitat să-ți spun că mai e un cadru care are acces în acest birou.

În legătură cu noul d-tale instrument de scris, poți să-l rogi, ști pe cine,

dacă tot nu ți-a trimis ce l-am rugat, măcar să-ți trimită un tuș sau o cerneală

 de calitate (Marius se referă, cel mai probabil, la o mașină de scris - instrumente

controlate strict în acea perioadă, deținerea ei fiind supusă înregistrării

la organele...competente).

Banii pe care i-ai pus au ajuns la destinație (10 lei).

Pulovărul sper să-mi vină bine. Dacă nu, poți s-o iei de păr pe Luiza.

Dumneaei e specialistă în măsurători.

Mamei transmite-i însănătoșire rapidă. Lui tata să-i spui că am primit scurta,

e cam veche, roasă pe la mîneci, n-am nici nasturi.

Lui tanti Tanța îi trimit scuzele mele pt. întîrzierea mea în privința veștilor

despre viața mea de cătană. Spune-i că a fost bine acasă, aici e ca la orice

unitate militară, acum avem și apă. Cu prima ocazie sper să-i fac o vizită.

În încheiere urarea mea de sănătate și sărutări de mîini.

Mai e ceva. În viitoarea scrisoare de la părinți să-mi pună tata și niște

bilete de voie. Aici e criză de așa ceva. Nu că nu se dau. Eu cel puțin am 

ieșit și duminica aceasta și cea trecută, dar nu sînt materialicește.

De regulă se bat la mașină. Așa dacă le am în mînă i le dau tov. lt. major

să le semneze și să le ștampileze. Nu mă mai rog de el să-mi dea bilet

ci doar să-l completeze. Nu uita acest lucru. Să-mi trimită bilete de voie

în alb (nescrise, neștampilate).

Aici închei scrisoarea. Scuză-mi greșelile, sînt prea obosit."

***

În concluzie, Marius avea pile în armată, un tip cocoloșit, nu prea recunoscător.

Asta, la o primă analiză...