Muzeul Brăilei Carol I
noiembrie 2021 - ianuarie 2022
Expoziția propune o incursiune în uriașa farmacie a naturii
care a servit omului încă din cele mai vechi timpuri, fiind însă, la fel de
folositoare și în zilele noastre. Prin descrierea celor mai populare plante de
leac, vom încerca, de fapt, să facem o prezentare științifică a „zestrei
naturiste” de care dispune țara noastră, nelipsind totuși, și câteva din
speciile exotice arhicunoscute omului modern. Deasemenea, sunt enumerate și
întrebuințările practice ale acestor plante cu proprietăți terapeutice.
Terapia cu plante se numără printre cele mai vechi
îndeletniciri ale omului, constituind una din cele mai importante preocupări
ale sale. În căutarea celor necesare traiului, acesta a observat că anumite
ierburi puse pe răni alinau durerea, favorizând cicatrizarea, iar altele,
consumate, vindecau unele boli. La început, alegerea plantelor se făcea
instinctiv, mai apoi, treptat, pe măsură ce acestea erau descoperite și
folosite, au fost separate în plante benefice și plante toxice.
Descoperirile arheologice relevă faptul că întrebuințarea
plantelor tămăduitoare în evul mediu a fost asociată de multe ori cu
manifestări mistice (farmece ori descântece), crezându-se că acestea imprimă
plantelor proprietățile tămăduitoare.
Plantele medicinale diferă față de alte specii vegetale prin
faptul că acestea conțin anumite substanțe active care pot trata sau preveni
diverse boli. În principiu, plantele medicinale se recomandă a fi folosite ca
și tratament alternativ/adjuvant pe lângă produsele medicinale farmaceutice. Ele
au avantajul că, fiind naturale, nu prezintă la fel de multe riscuri sau efecte
secundare ca și produsele farmaceutice. Pe lângă efectele terapeutice, o mare
parte din aceste plante pot fi utilizate și în prepararea de ceaiuri aromate,
uleiuri esențiale (aromaterapie) sau produse de uz cosmetic.
Unele specii medicinale se recoltează atât din flora
spontană cât și din cea cultivată (mușețelul, mătrăguna, chimionul, pătlagina,
lăcrămioara etc.). În scop medicinal se recoltează mugurii, coaja, frunzele,
florile, iarba (planta întreagă fără rădăcină), fructele, semințele,
rădăcinile, bulbii, tuberculii și rizomii. Unele dintre aceste produse vegetale
sunt folosite ca atare, în mod tradițional, iar altele sunt utilizate ca
materie primă în industria farmaceutică.
Cele mai cunoscute forme de administrare a preparatelor din
plante medicinale sunt infuzia, decoctul, macerația, tincturile, extractele
fluide sau comprimatele.
În prezent, în România se cunosc peste 1000 de specii de
plante medicinale, multe din ele fiind descoperite încă de pe vremea tracilor.
Oriunde vom merge în natură sau prin zonele rurale, la
marginea drumurilor, prin grădini sau parcuri, cu siguranță putem observa, la
fiecare pas, o plantă, un fruct sau o legumă care ne-ar putea folosi, într-o
formă sau alta, ca medicament sau hrană. Acum, poate mai mult ca niciodată, se
cuvine ca omul modern să învețe a descoperi proprietățile a ceea ce crește în
natură și să folosească arsenalul terapiei naturiste în apărarea sănătății
sale.
Dr. Nicolae Onea, șef Secția Științele Naturii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu