Arta plastică contemporană românească
Flavius Lucăcel
Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti, București
27 iunie - 18 iulie 2021
La Șura Bancu din incinta Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti din București va avea loc duminică, 27 iunie 2021, ora 16:00,
vernisajul expoziției Curierul timpului a pictorului și dramaturgului Flavius
Lucăcel. Prezintă Ioana Olăhuț și Ion Bogdan Lefter. Expoziția va putea fi
vizitată în perioada 27 iunie – 18 iulie 2021.
Organizator: Cultură`n Șură
Partener: Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti București
Curierul timpului
Flavius Lucăcel
Cu obiecte create de:
Clara Năprădean, Maria Suciu,Rozalia Cormoș, Gheorghe Sână
și alți meșteri anonimi
”Acum, când întreaga clasă țărănească românească dispare pur și simplu, pe cale biologică, iar satul românesc este metamorfozat sub presiunea anamorfozatoare a extrem-contemporaneității, Flavius Lucăcel fixează, în tablourile lui fantastic - nostalgice, această lume care a fost, dar, gata!, nu mai este. Cu trăsături de pensulă sigure, grăbite, tablourile lui Lucăcel spun o poveste de dragoste față de-această lume care a fost a noastră, și-acum se-nalță fără voia ei la cer”.
(Marta Petreu)
”Totdeauna efervescent, cu poftă de viață și de oameni. Lucăcel e un melc. Își cară ideile și dorința de a face peste tot pe unde umblă. Oriunde stă, camera cea mai mică, colțul cel mai neîmblânzit al casei, spațiul cel mai înghesuit dar nerevendicat devine atelierul lui. Unde pictează”. (Ioana Olăhuț)
”Cu permanente pendulări între natură și civilizația umană, între vechi și nou, între idilic și (auto)ironic, între real și distorsiunile sale, reverberând precum ecourile în „ochiurile” din interiorul câte unei singure rame sau în și mai numeroasele pătrățele în care sunt împărțite „polipticurile” considerate locații alternative. Și-o fantasmatică viziune a Atlantidei! Curier al timpului, într-adevăr...” (Ion Bogdan Lefter)
”Pe fereastră te poți uita la lume. Din casă. Pe fereastră te poți uita și în casă. Din lume. Proiectul lui Flavius Lucăcel ne propune o fereastră-oglindă. Dar și o fereastră-tablou. O oglindă dramatică, tristă și veselă, a unei lumi care nu mai există decât în casă. O lume care, de fapt, nu prea mai există. Decât în amintirile unor bătrâni, uitați de lume. Nici în Alunișul Sălajului atât de drag pictorului”. (Daniel Săuca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu