Muzeul Universității Politehnica
București
aprilie 2021
Negoiță Dănăilă, întemeietorul învățământului superior de
chimie industrială în România și fondatorul școlii de chimie tehnologică, s-a
născut la 17 aprilie 1878, în satul Diecheni, comuna Ivești, jud. Galați.
După terminarea celor patru clase primare este trimis la
Iași să urmeze cursurile Liceului Internat. Absolvă ca bursier al Universității
din Iași, Facultatea de științe, secția de fizică și chimie în 1902, rămânând
ca asistent la catedra de chimie
organică.
Este remarcat de Spiru Haret, Ministrul Instrucțiunii
Publice de atunci, care îl recomandă pentru o bursă la Casa Școalelor în
vederea studiilor în Germania, la Politehnica din Berlin – Charlottenburg.
În anul 1908 obține diploma de inginer chimist a
Politehnicii din Charlottenburg, semnată de rectorul Kemmerer și decanul
Mathesius. Urmează, tot la Berlin, doctoratul cu celebrul profesor Liebermman,
cel care în secolul al XIX-lea , prin sinteza alizarinei, a pus bazele
industriei coloranților de sinteză. Își
continuă activitatea post-doctorală la Universitatea din Paris.
Se întoarce în țară în anul 1910 și promovează toate
treptele didactice universitare în cadrul Catedrei de chimie tehnologică nou
înființate, al cărei prim titular a fost.
Negoiță Dănăilă are meritul de a-i adăuga o secțiune tehnică de chimie
industrială pe care, 10 ani mai târziu, o transformă în institut de cercetări.
În anul 1920, profesorul Negoiță Dănăilă întemeiază primul
institut de Chimie Industrială din România, situat în București, Calea Moșilor
132, afiliat Universității București – Facultatea de Științe, absolvenții fiind
„ingineri chimiști universitari”.
În anul 1938, pe 3 decembrie, ca urmare a legii din 1937 de
instruire a inginerilor numai în institutele politehnice, are loc comasarea
Institutului de Chimie Industrială din Calea Moșilor 132 cu Facultatea de
Chimie din Politehnica Carol al II lea din București, rezultând Facultatea de
Chimie Industrială din Politehnica, unde profesorul Dănăilă a fost decan, în
perioada 1939 -1945, ca și șeful Catedrei de tehnologia substanțelor
anorganice.
A mai ocupat funcția de Președinte al Institutului Național
de Cercetări Tehnologice (1946) și a condus serviciul tehnic de la ICECHIM în
perioada 1951 – 1952.
A fost membru de onoare al Academiei Române, membru al Societăților de Chimie din Franța, Germania, Marea Britanie și S.U.A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu