Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici
București
noiembrie 2020
În luna noiembrie,
aducem în atenția dumneavoastră o piesă
de cult din patrimonial muzeului – Pristolnicul.
Pristolnicul este definit ca fiind un sigiliu de piatră sau
lemn cu care se imprimă prescurile cu o pecete având semnul crucii și
inițialele rituale IS – HR – NI – KA. Acestea mai sunt numite și pecetare sau
pistornice, au o înălțime cuprinsă între 10 și 20 cm și sunt compuse din două
segmente: partea inferioară este asemănătoare unui postament de formă
paralelipipedică sau trunchi de piramidă pe care e incizat un înscris religios
IS- HR- NI- KA, semnificând victoria lui Iisus Hristos asupra morții sau Iisus
Hristos Biruitorul.
Încă din cele mai vechi timpuri, pristolnicul este utilizat
pentru a pune pecetea pe prescură, aceasta fiind utilizată în realizarea
Proscomidiei, parte a Sfintei Liturghii. Prima mențiune a pecetei o întalnim
într-o rânduială a Proscomidiei alcătuită în secolele X-XI pentru episcopul
Paul din Galipoli, dar probabil, că se folosea încă dinainte de această dată.
Proscomidia, în esenţa ei, constă în punerea înainte a darurilor, adică
prescura și vinul pentru jertfa liturgică, însăşi denumirea de Proscomidie
venind de la cuvântul grecesc proskomizw sau prosfora care înseamnă a pune
înainte, a aduce, a oferi, a face dar. Prescura – proskura sau prosfora – este
o pâine micuță, de formă rotundă, făcută din aluat dospit, folosită în mod special
pentru săvârșirea Sfintei Liturgii. Din aceasta se taie, pe lângă Sfântul Agneț
și toate celelalte miride, cât și Anafura.
Piesa pe care o prezentăm face parte dintr-o colecție de 15
pristolnice din patrimoniul muzeului, apreciată pentru simplitatea, armonia
proporțiilor, fiind unicată datorită motivelor decorative pe care le are, cât
și a tehnicii de realizare, aceasta fiind lucrată, în totalitate manual.
Confecționată din lemn de tei băițuit, sub forma unei cruci cu vârful trilobat
și brațe înguste sculptate cu o bază de forma unui trunchi de piramidă. Partea
frontală a piesei prezintă incizii liniare, puncte, iar central, poziționată
într-un chenar cu două registre, inscripția: IS - XC, pe primul registru și NI–
KA, pe cel de al doilea.
Cealaltă față este netedă, central prezintă un chenar
incizat cu linii în diagonală, laturile având crestături semirotunde, pe
aceeași parte, piesa prezintă anul realizării -1937. Baza pristolnicului este
incizată, sub forma unei cruci, inscripția mai sus amintită este realizată prin
tehnica în oglindă. Piesa a fost lucrată manual prin diferite tehnici: tăiere,
fasonare, sculptare, incizie și crestare.
Potrivit tradiției creștine, pristolnicul este considerat a
fi un obiect de preț, de artă creștin ortodoxă, neprihănit și util în
pregătirea prescurilor folosite în ritualul liturgic al Proscomidiei, când se
pregătește, în taină, Sfânta Împărtășanie. Cu toate acestea, el nu este
considerat un obiect sfânt, însă, ,,în interiorul locuinței tradiționale, locul
pristolnicului era lângă icoană” . După achiziționarea lui, acesta era dus la
biserică și ținut patruzeci de zile, ca și în cazul icoanelor, timp în care
obiectul ,,se sfințea” .
Din punct de vedere al simbolisticii, pristolnicul are formă
de cruce, aceasta fiind simbolul de căpătâi al creștinismului, reprezentând
patima, moartea și învierea Mântuitorului. Încă de la început, crucea a fost
identificată ca fiind „semnul Fiului Omului” (Matei 24,30) arătând calea
urmării lui Hristos. Prescura este realizată din două părți suprapuse,
semnificând cele două firi ale Mântuitorului, iar forma rotundă simbolizează
pamântul sau lumea pentru care s-a jertfit Domnul și care I s-a adus înapoi ca
jertfă. Putem concluziona că, femeia creștină, urmând calea lui Hristos,
folosea pristolnicul la realizarea prescurilor, ulterior dăruite la Sfântul
Altar, semnificând misiunea/calea pe care o urma.
Vă așteptăm la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici, cât și pe pagina de facebook a muzeului nostru pentru a descoperi pristolnicul din colecția noastră.
Text: Ionuț Banu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu