Muzeul Național al Banatului
Timișoara
septembrie 2020
În anul 2017, în zona Freidorf a Timișoarei, au avut loc
săpături arheologice preventive care au scos la iveală o parte din așezarea
sarmatică, parțial cercetată și anterior. Printre complexele arheologice
descoperite se numără și câteva morminte. Mormântul de înhumație M266 a
aparținut unui bărbat înalt, probabil de origine germanică, (scheletul măsoară
1,95m) al cărui schelet este foarte bine păstrat. Poziția oaselor picioarelor
sugerează faptul că gleznele defunctului au fost legate în momentul înmormântării.
Nu au fost remarcate urme de violență.
Inventarul mormântului constă dintr-o cupă din sticlă romană
translucidă, gălbui-verzuie, fragmentară, decorată cu un rând de tăieturi ovale
alungite în zona centrală a vasului și un rând de tăieturi rotunde în apropierea
fundului vasului, iar între ele cu două linii neuniforme (descoperită în
imediata vecinătate a capului); o fibulă din argint cu care fusese fixat un
obiect vestimentar (descoperită în zona pieptului); un cuțit din fier, foarte
slab conservat, care probabil se găsea în momentul înhumării într-o teacă
aflată la spate (a fost descoperită sub femurul stâng); o monedă din bronz
foarte slab conservată (descoperită în zona bazinului). Cupa din sticlă și
fibula din argint au condus la datarea mormântului la sfârșitul sec. al III-lea
– sec. al IV-lea d.Ch.
Este cunoscut faptul că, în perioada cuprinsă între secolele
al II-lea î.Ch. și al IV-lea d.Ch., numeroase triburi de călăreți sarmați au
trăit în zona de stepă a Ucrainei de azi. La sfârșitul secolului I î.Ch. și
până la mijlocul secolului I d.Ch., o parte dintre aceste triburi au migrat în
zona Dunării de Jos, unde se aflau mai multe provincii ale Imperiului Roman cu
care au interacționat uneori pașnic, alteori agresiv (Dacia, Moesia, Pannonia).
Urmele interacțiunii sarmaților cu lumea romană pot fi observate in
descoperirea de obiecte realizate în Imperiul Roman în așezările și mormintele
sarmate, precum această cupă din sticlă romană, probabil realizată în provincia
romană Germania Inferior.
Deși inventarul funerar al acestui mormânt nu este unul
foarte bogat, prezența cupei din sticlă, precum și a fibulei din argint, ne
sugerează un statut social privilegiat al defunctului, care, foarte posibil, a
fost înhumat împreună și cu alte produse perisabile ale căror urme, din păcate,
nu au ajuns până la noi. (Text realizat de dr. Ștefana Cristea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu