De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Capodopera dramatică a tuturor timpurilor: Hamlet, a cunoscut în viziunea lui
Dinu Cernescum la Teatrul Nottara - un spectacol incitant și tulburător prin
interstițiile sale de o actualitate frapantă (Ștefan Iordache - Hamlet și Gilda Marinescu
- Regina) și,
după cincisprezece ani, cea a lui Alexandru Tocilescu, la Teatrul Bulandra
(Ion Caramitru - Hamlet) - montare de o atitudine artistică și spirituală
copleșitoare, ambiționînd - scria un cronicat - să spună "totul despre Hamlet".
Trei chipuri ale celui mai iubit erou din dramaturgia noastră istorică - Ștefan cel Mare:
George Calboreanu, în antologicul spectacol cu piesa lui Delavrancea de pe scena
naționalului bucureștean, în regia Mariettei Sadova, Teofil Vîlcu (aici, împreună cu
actrița Dina Cocea) în serialul TV după opra aceluiași dramaturg, realizat de Sorana
Coroamă-Stanca și Gheorghe Cozorici (într-o scenă cu Silvia Popovici), în versiunea
contemporană a lui Paul Anghel, din Săptămîna patimilor, pe scena aceluiași Național.
Cel mai frumos spectacol cu o piesă de Pirandello pe scenele noastre:
Să-i îmbrăcăm pe cei goi, la Teatrul Mic, în regia Cătălinei Buzoianu,
cu Valeria Seciu în rolul principal. O demonstrație despre ecxpresivitatea
limbajului teatral.
Cel mai controversat spectacol din ultimile două decenii - o încercare de juxtapunere
a mentalităților contemporane pe textul shakesperean, Regele Lear, la Teatrul Național
din București (în prim-plan, Valeria Seciu - Cordelia și George Constantin - Lear).
Cea mai percutantă piesă a celui mai prolific dramaturg contempotan - Paul Everac -
pusă în scenă de însuși autorul ei, la Teatrul Național din București: Cartea lui Ioviță
(în fotografie - Florin Piersic și Constantin Dinulescu).
Spectacolul cu care a fost inaugurată prima dintre scenele cu arhitectură variabilă
din țară, cea a Teatrului Bulandra din Grădina Icoanei: Puterea și adevărul de
Titus Popovici, în regia lui Liviu Ciulei (interpret - surprins în fotografie -
și al unuia dintre rolurile principale).
Una dintre cele mai inspirate pagini ale dramaturgiei contemporane dedicate
înaintașilor noștri - figurile ei centrale sînt Miron Costin și Constantin Cantemir -
o meditație poetică și severă totoodată despre istorie și Cultură: Descăpățănarea
de Alexandru Sever la Teatrul Giulești, în regia lui Tudor Mărăscu
(în fotografie - Corado Negreanu, Corneliu Dumitraș).
Nemuritoarea Scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, într-una din distribuțiilr sale
"de aur", realizată în regia lui Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra (Toma Caragiu - Tipătescu,
Rodica Tapalagă - Zoe, Liviu Ciulei - Dandanache).
Cea mai teatrală încercare de valorificare a dramaturgiei poetului și filosofului
Lucian Blaga: Zamolxe, pus în scenă la Teatrul Giulești de Dinu Cernescu
(aici Irina Mazanitis și Gelu Nițu).
Cea mai cunoscută și mai jucată piesă a lui Horia Lovinescu, Jocul vieții și al morții
în deșertul de cenușă, pusă în scenă de Dan Micu la Teatrul Nottara
(scenă cu Dana Dogaru, Alexandru Repan și Ștefan Sileanu).
Cel din urmă spectacol al unuia din marii noștri regizori de teatru (premiera a avut loc
cu o săptămînă înainte de moartea sa) Gheorghe Harag, la Teatrul Național din
Tg. Mureș (secția română): Livada cu vișini de Cehov. În fotografie, o imagine
a superbului decor, conceput de scenograful Romulus Feneș.
Grupaj (realizat de Dinu Kivu) publicat în Realitatea Ilustrată,
Almanahul Revistei Contemporanul, vara - toamna 1987.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu