luni, 2 decembrie 2019

Cule




Arta plastică contemporană românească 


Daria Frunză 


Seneca Anticafe, București 


16 - 31 decembrie 2019




    În urmă cu mai puțin de un an porneam pentru prima oară pe potecile copilăriei cu gândul să redau în ulei pe hârtie manuală câteva dintre siluetele care îmi populează încă amintirile: culele.
Primele cule pictate au fost Duca si Greceanu, ca mai apoi să mă gandesc la un traseu. De mare folos mi-a fost albumul IGLOO "Cule. Casele fortificate între fală și ruină", care mi-a structurat căutările. În această primă etapă aveam să (re)descopăr culele Duca, Greceanu și Cornoiu. O serie de locuri minunate, dar și un peisaj puternic marcat de abandon și distrugere. Am cunoscut personaje resemnate, îngrijorate, zone întregi lăsate pradă parcă tuturor neputințelor omenești. Am văzut cum această neputință poate fi de multe ori cel mai mare dușman al bunelor intenţii și al dorinţei de a face.
Începutul lui august avea însă să îmi schimbe total percepția asupra lucrurilor. Am dat o fugă la Roșia Montană, unde am participat ca voluntar la programul Adoptă o Casă. Aici, printre activitățile specifice ale atelierelor de restaurare, mi-am făcut timp să prind pe hartia manuală o turlă de biserică, un apus de soare, o căpiță, o casă parohială. Așa se face că după 3 săptămâni s-a întâmplat prima expoziție la Roșia Montană, în cadrul Zilelor Patrimoniului, eveniment cu ocazia căruia toate lucrările au fost licitate iar sumele donate activităților de restaurare derulate de Asociația ARA aici, la Roșia Montană.
    Cu bateriile încărcate, plină de speranță și de entuziasmul molipsitor al prietenilor de la ARA de a recupera și restaura ceea ce câteodată pare de nerecuperat, am revenit la proiectul legat de cule, cu gândul că fiecare dintre noi poate face ceva, poate schimba ceva. Am înțeles că trebuie să îmi folosesc uneltele pe care le am la îndemână pentru a atrage atenția, pentru a mobiliza, pentru a mișca lucrurile. Iar deocamdată, uneltele mele sunt entuziasmul și pensulele.     
    Cu ele am revenit pe traseul culelor și am reușit să finalizez 20 de lucrări cu ajutorul cărora sper să pot spune povestea unui patrimoniu în mare nevoie de ajutor. Sper să vă vorbească nu doar despre pericol, abandon sau neputință, dar mai ales despre speranță și despre nevoia de a salva, de a proteja, de a ne implica.
   Vă invit cu mare emoție la prima expoziție de pictură Daria Frunză dedicată culelor. Se cheamă simplu Cule și reunește 20 de lucrări pictate cu suflet și speranță, fiecare dintre ele pe hârtie manuală fabricată în atelierul lui Răzvan Supuran.
Le mulțumesc prietenilor de la Seneca pentru căldura cu care m-au primit.
Expoziția este deschisă în perioada 16-31 decembrie, 
iar vernisajul este pe 19 decembrie, ora 18:00.
Vă aștept cu drag!
Daria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu