Arta plastică contemporană românească
Daria Frunză
Seneca Anticafe, București
16 - 31 decembrie 2019
În urmă cu mai puțin de un an porneam pentru prima oară pe
potecile copilăriei cu gândul să redau în ulei pe hârtie manuală câteva dintre
siluetele care îmi populează încă amintirile: culele.
Primele cule pictate au fost Duca si Greceanu, ca mai apoi
să mă gandesc la un traseu. De mare folos mi-a fost albumul IGLOO "Cule.
Casele fortificate între fală și ruină", care mi-a structurat căutările.
În această primă etapă aveam să (re)descopăr culele Duca, Greceanu și Cornoiu.
O serie de locuri minunate, dar și un peisaj puternic marcat de abandon și
distrugere. Am cunoscut personaje resemnate, îngrijorate, zone întregi lăsate
pradă parcă tuturor neputințelor omenești. Am văzut cum această neputință poate
fi de multe ori cel mai mare dușman al bunelor intenţii și al dorinţei de a
face.
Începutul lui august avea însă să îmi schimbe total
percepția asupra lucrurilor. Am dat o fugă la Roșia Montană, unde am participat
ca voluntar la programul Adoptă o Casă. Aici, printre activitățile specifice
ale atelierelor de restaurare, mi-am făcut timp să prind pe hartia manuală o
turlă de biserică, un apus de soare, o căpiță, o casă parohială. Așa se face că
după 3 săptămâni s-a întâmplat prima expoziție la Roșia Montană, în cadrul
Zilelor Patrimoniului, eveniment cu ocazia căruia toate lucrările au fost
licitate iar sumele donate activităților de restaurare derulate de Asociația
ARA aici, la Roșia Montană.
Cu bateriile încărcate, plină de speranță și de entuziasmul
molipsitor al prietenilor de la ARA de a recupera și restaura ceea ce câteodată
pare de nerecuperat, am revenit la proiectul legat de cule, cu gândul că
fiecare dintre noi poate face ceva, poate schimba ceva. Am înțeles că trebuie
să îmi folosesc uneltele pe care le am la îndemână pentru a atrage atenția,
pentru a mobiliza, pentru a mișca lucrurile. Iar deocamdată, uneltele mele sunt
entuziasmul și pensulele.
Cu ele am revenit pe traseul culelor și am reușit să
finalizez 20 de lucrări cu ajutorul cărora sper să pot spune povestea unui
patrimoniu în mare nevoie de ajutor. Sper să vă vorbească nu doar despre
pericol, abandon sau neputință, dar mai ales despre speranță și despre nevoia
de a salva, de a proteja, de a ne implica.
Vă invit cu mare emoție la prima expoziție de pictură Daria
Frunză dedicată culelor. Se cheamă simplu Cule și reunește 20 de lucrări
pictate cu suflet și speranță, fiecare dintre ele pe hârtie manuală fabricată în
atelierul lui Răzvan Supuran.
Le mulțumesc prietenilor de la Seneca pentru căldura cu care
m-au primit.
Expoziția este deschisă în perioada 16-31 decembrie,
iar
vernisajul este pe 19 decembrie, ora 18:00.
Vă aștept cu drag!
Daria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu