Maria Manciulea (1894 - 1969) - Eroina de la Olt

Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I 

București 

decembrie 2019

Septembrie 1916, Brașov

    După intrarea, în august 1916, a României în război și traversarea de către trupele române a Carpaților, pentru eliberarea pământului transilvan, trupele austro-ungare au fost nevoite să se se retragă în grabă. La trecerea lor prin comuna Părău, aflată la 20 kilometri de orașul Brașov, spre vest, și la un kilometru și jumătate, pe malul stâng al râului Olt, s-au dedat la jafuri, luând în special animalele de pe câmp și din curțile sătenilor, vaci și bivoli, cam tot ce ar fi putut să-i ajute să supraviețuiască. După aceste fapte de "arme“, austro-ungarii au ajuns pe malul drept al Oltului. Acolo și-au stabilit o linie foarte puternică de apărare, cu piese de artilerie grea, încastrate în beton, cu tunuri și mitraliere poziționate pe diverse dâmburi sau între pâlcurile de pădure.

    Cu gândul de a-și recupera animalele, Maria Manciulea și Lucreția Canja, s-au hotărât să meargă pe urmele soldaților ca să-și recupereze animalele sechestrare. Maria avea pe atunci 22 de ani, iar vecina ei cu un an mai mult. Fetele au trecut râul printr-un loc știut numai de localnici și, după lăsarea întunericului, au ajuns în apropierea taberei dușmane. Sunt reperate de santinele, care le duc la unul dintre comandanți. Inițial, Maria a vorbit în limba maghiară apoi, pentru că știa puțin și limba germană, a încercat să le explice că veniseră acolo pentru a-și recupera vitele. Considerate însă spioane ale românilor, Maria și Lucreția au fost închise într-o casă, sub pază armată, urmând ca a doua zi să ajungă în fața plutonului de execuție. Dar norocul le surâde - doi dintre soldații de gardă le aud vorbind între ele în limba română. Și ei erau români, din Banat. Soldații le fac scăpate pe fete, care escaladează podul casei și se pierd repede pe câmp, în liniștea nopții.

    La puțin timp după această întâmplare, ajunge în zonă Regimentul nr. 30 dorobanți Muscel condus de locotenent colonelul Stelian Alexandrescu. Pârâtă cum că ar fi spioană pentru inamici, Maria este adusă în fața generalului Lupescu, comandantul Brigăzii VI, căruia îi povestește cum erau amplasate trupele germane și armamentul greu al acestora, numărul de soldați, sfătuindu-l s-o lase pe ea să conducă ostașii români, fiind o foarte bună cunoscătoare a locurilor.

    10 septembrie, seara …Ostașii români se deplasează în zona aleasă și călăuziți de Maria, pe poteci știute doar de ea, ajung pe malul râului. Trecerea se face printr-un loc ales cu grijă de Maria, care intră, desculță, în apă, pentru a simți nisipul sub picioare și a nu călăuzi soldații spre o bulboană. Aflați, acum în avantaj, soldații români reușesc să-și surprindă inamicii și să recupereze zona.

    La Olt am fost prima care am pășit în apă, ținând de mână un soldat. Celorlalți militari le-am spus:, "Nu vă fie frică, eu cunosc vadul, nu vă puteți îneca!” și așa au pornit după mine, cu armele deasupra capului și ținându-se unul după altul, toți soldații și ofițerii regimentului...Regimentul a trecut cu bine Oltul...

   Din nefericire, în urma acestui act de eroism, Maria a fost internată la un spital din Iași cu o răceală puternică.

    Pentru bravura de care a dat dovadă în acea zi ploioasă de septembrie 1916, Maria Manciulea a fost decorată de către regele Ferdinand, prin Înalt Decret nr. 306 din 3 noiembrie 1916, cu Medalia Virtute Militară de Război, clasa a II-a, iar după terminarea războiului a primit și Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 și Medalia Victoria.

    A doua conflagrație mondială a găsit-o din nou în preajma soldaților, lucrând ca infirmieră în cadrul Societății de Cruce Roșie, fapte pentru care a fost din nou decorată, cu Medalia Serviciul Credincios.

 După Ion Vlad, Maria Manciulea-Eroina de la Olt

27 iulie 1969, București, Cimitirul Ghencea Militar

   Pentru devotamentul de care a dat dovadă față de Armata Română, Maria Manciulea a fost înmormântată cu onoruri militare.

Decembrie 2019, București

   În luna Reîntregirii, ca un omagiu adus luptătorilor pentru Reîntregirea țării, Muzeul Militar Național Regele Ferdinad I prezintă ca Exponatul lunii costumul național al Mariei Manciulea.

  Costumul este compus din: cămașă albă, din pânză de cânepă, lungă, brodată pe mâneci cu ață neagră și pe piept cu ață neagră și galbenă; fotă formată din două bucăți din postav negru, având pe trei margini dantelă neagră și în partea inferioară două rânduri de broderie cu fir aurit; fusta este albă, din bumbac, creață, cu dantelă albă la poale și cinci rânduri de cerculețe; ilic din catifea neagră, cu broderii cu fir aurit și căptușit cu material ecosez; cingătoare țesută în motive naționale, cu paiete și mărgele albe, având la capete câte un ciucure din fir cu paiete.

    Costumul a fost achiziționat de la soțul și urmașul Mariei Manciulea, Tura Alexandru, în anul 1970.

    Vă invităm să descoperiți decorațiile acordate celei numită în istoriografia română Eroina de la Olt, împreună cu cele ale prietenei sale, Lucreția Canja, aflate în sala expoziției de Istorie modernă a muzeului nostru.

***Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I"