duminică, 1 septembrie 2019

Grația formelor: de la natural la decorativ




Muzeul Național Brukenthal 


Sibiu 


4 septembrie - 31 octombrie 2019






Curator: Dr. Iulia Mesea
Text oferit de curatorul expoziției:

   Pentru că este încă vară, anotimpul în care omul și natura se acordă cel mai armonios, într-o extindere a tematicii expoziției Frumusețea naturii, rafinamentul mesei. Alături de Ceres, Bacchus și Venus, deschisă la Casa Albastră, vă invităm la o expoziție care valorifică lucrări de grafică, precum și câteva lucrări de pictură, din școlile germană, austriacă, românească etc., din perioada cuprinsă între secolul al XVIII-lea și începutul secolului XX (din colecțiile Muzeului Național Brukenthal), care au în centrul atenției armonia formelor naturale din peisaje și preluarea lor în compoziții de naturi statice cu sens decorativ și, deseori, pregnant conținut simbolic.
    Apărut relativ târziu în preocupările artiștilor (natura fiind o prezenţă firească şi constantă în viața oamenilor), atât în pictură, cât și în grafică, peisajul a jucat inițial rolul de fundal / cadru pentru scene religioase, mitologice sau de gen (cotidiene), deseori în scopul potenţării acţiunii prin "participarea” naturii la evenimentele "relatate” prin personajele în acţiune. Desigur că odată constituit, genul a evoluat în pas cu tendinţele, stilurile şi módele pe care le-a parcurs întreaga artă europeană, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu şi-a păstrat pe deplin autonomia, ci a intrat în diverse combinaţii cu toate celelalte genuri, cu portretul, scena de gen (şi scena galantă), natura moartă, scena mitologică, scena de luptă şi de vânătoare şi chiar continuând să însoţească scena religioasă, în cadrul căreia apăruse. Genul a dobândit o poziție cu individualitate în secolul al XVII-lea, artiștii specializându-se în redarea efectelor mediilor mai dificil de surprins: apa și aerul. În secolul al XVIII-lea, acuarela a oferit noi posibilități tehnice de abordare a peisajului care este tot mai des tratat ca gen de sine stătător, pentru ca în veacul următor peisajul să ajungă genul cel mai popular și care a oferit pictorilor mediul de apariție și dezvoltare a picturii moderne.
     Valorificând elemente desprinse din mediul lor, natura statică cu flori și fructe, importantă inițial pentru conținutul simbolic, pentru mesajul religios, filosofic sau moralizator s-a impus treptat ca principal gen cu potențial decorativ, oferind lucrări care sunt adevărate demonstrații de virtuozitate plastică.
    Expoziția prilejuiește întâlnirea cu lucrări semnate de Salomon Gessner (1730–1788), Gottfried Daniel Berger (1744–1824), Kilian Ponheimer cel Bătrân (1757–1828), Benedikt Piringer (1780–1826), Franz Neuhauser (1763–1836), Theodor Glatz (1818–1871), Theodor Aman (1831–1891), Hermine Hufnagel (1864–1897) ș.a.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu