De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Valentin Teodosiu
Muzeul Național al Literaturii Române și Editura UCIN –
Uniunea Cineaștilor din România vă invită la evenimentul de lansare a
audiobook-ului și a celei de-a treia ediții a volumului
Un clovn pentru
eternitate de Valentin Teodosiu sâmbătă, 29 iunie 2019, ora 17:00, la
sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe).
Laurențiu
Damian, președintele UCIN, va rosti un Laudatio, iar nenumărați colegi de
breaslă și prieteni au confirmat prezența.
Prin clasa a VIII-a, Valentin Teodosiu a prins drag de
teatru. Era "subţire, înalt, frumuşel”... S-a înscris singur la facultate. Nu a
ştiut nimeni când a luat prima, a doua sau a treia probă. În adolescenţă adora
literatura rusă. De literatura sud-americană s-a îndrăgostit puţin mai târziu.
A absolvit în anul 1978, la clasa profesorilor Petre Vasilescu şi Cornel
Vendel, iar debutul său a fost pe scena Studioului de Teatru al tânărului actor
Casandra, unde a debutat cu un an înaintea colegilor săi, cu rolul principal
din Peer Gynt de Henric Ibsen, în regia lui Val Paraschiv.
Student în anul IV, a debutat în Familia Toth, de Őrkeny
István, pe scena Teatrului Nottara, tot în regia lui Val Paraschiv. Pe atunci
avea 23 de ani, iar personajul său avea 60, acest rol de compoziţie
prefigurându-l pe cel din filmul Drumeţ în calea lupilor, cel al profesorului
Nicolae Iorga. Creaţiile din teatru l-au impus în rândul actorilor de
prestigiu. La fel s-a întâmplat și în film. A avut roluri absolut memorabile în Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, Imposibila iubire, Drumeţ în
calea lupilor, Patul conjugal, E pericoloso sporgersi, Această lehamite, Asfalt tango, Triunghiul morţii, Orient Expres, Nunta mută, Poker.
A început să scrie într-un moment greu al vieții. Într-o dimineaţă
s-a aşezat la maşina de scris şi timp de o lună şi jumătate a scris zilnic,
fără să corecteze nimic. Din suferinţă s-a născut cartea intitulată Un clovn
pentru eternitate. Faptul că a avut succes i-a dat curaj să continue. Despre
viaţa de actor ar vorbi zile şi nopţi. E nevoie de o calitate, aceea de a
îndura.
A lucrat cu mari regizori, mari actori, mari talente, a avut
mari profesori. "Astăzi profesorii noştri sunt înjuraţi în faţă, uneori,
sfidaţi. Astăzi ies 700 de actori, noi ieşeam 7. Teatrul nu poate trăi
nesubvenţionat. Această meserie este făcută pentru oameni sănătoşi, cine
rezistă bine, cine nu, este dat uitării. Mor şi actori tineri, şi actori
bătrâni. Nu putem juca la fel, nu putem fi geniali tot timpul, dar la 220 de
volţi este obligatoriu să fii. Nu poţi să joci cu motoarele reduse. Asta te
consumă, te macină, transpirăm sudoare-sânge, ne îmbolnăvim. Aşa e la noi,
actorii, cu emoţii şi cu dăruire până la epuizare pentru spectator, pentru
credinţa în meserie. Această minunată meserie a noastră, care nu are nici o
vină, săraca”, afirmă
Valentin Teodosiu.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Vă așteptăm cu drag!
29 iunie 2014.
"Potriveli" publicate în Cortina,
supliment la programul Teatrului C. I. Nottara. Februarie 1985.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu