Muzeul Orașului Lipova
iunie 2019
Exponatul lunii iunie la Complexul Muzeal Arad este
portretul lui Sever Bocu, etalat la Muzeul Orasului Lipova/Casa Sever Bocu.
Prezinta: Corina Dubestean, muzeograf
Imagine si montaj: Nelu Scripciuc, artist fotograf
Sever Bocu (1874-1951)
Membru marcant al Partidului Național Român și ulterior al
Partidului Național Țărănesc, promotor al Marii Uniri, parlamentar și ministru
al României Mari, Ministrul Banatului a sfârșit în detenție la Sighet, în
timpul regimului comunist al lui Dr. Petru Groza.
În 1892 era angajat al Băncii Transilvania din Sibiu, apoi
al ziarului Tribuna unde a luat contact cu elita intelectuală și ideile
Mișcării memorandiste. După studiile de la Paris s-a stabilit la Lipova,
angajat la Banca Lipovana iar din 1899 la Arad, la ziarul Tribuna
poporului, respectiv Tribuna. În calitate de redactor a publicat articole,
cu atacuri desosebit de virulente, la adresa autorităților maghiare, urmate de
numeroase procese. După desfințarea Tribunei, în 1912, Sever Bocu, alături de
mama sa și soția Marilina, a plecat în România, unde a pus bazele unei afaceri
hoteliere în stațiunea Techirghiol.
Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, în anul
1916, Sever Bocu s-a înrolat voluntar în armata română.
În ianuarie 1917 se constituia la Iaşi Comitetul celor 12,
organ al refugiaţilor români din Transilvania, din care a făcut parte şi Sever
Bocu. La solicitarea Ministerului de Interne, comitetul se ocupa cu recrutarea
voluntarilor ardeleni, bănăţeni şi bucovineni în Armata Română, fapt ce i-a
adus lui Sever Bocu sentința de înaltă tradare din partea statului austro-ungar
și condamnarea la moarte. Bunurile familiei din Lipova au fost seschestrate de
stat. Sentința nu l-a speriat, iar în același an pleca în Rusia, pentru a se
ocupa de organizarea Legiunilor de voluntari români transilvăneni, formate din
foşti prizonieri. La Kiev a cunoscut personalităţi importante din viaţa publică
ucraineană şi a militat pentru unirea Basarabiei cu România.
În 1918, după Pacea de la București, Corpul voluntarilor
ardeleni şi bucovineni de la Iași era dizolvat. Sever Bocu a plecat la Paris
”prin Apocalips, de la Iaşi la Paris în 87 de zile” pentru a susţine acolo
desăvârşirea unităţii de stat și integritatea Banatului.
Participant activ la Conferința de Pace de la Paris, din
anul 1919, a rămas dezamăgit de dezmembrarea Banatului, la masa trativelor, în
favoarea Serbiei.
În anul 1919 a revenit în Banat, ocupându-se de problemele
bănățenilor. A intrat în Parlamentul României Mari din partea Partidului
Național Român și apoi al Partidului Național Țărănesc. În guvernul țărănist a
fost numit Ministru al Banatului iar mai târziu primar al orașului Lipova. A
susținut înființarea Universității de Vest din Timișoara, modernizarea orașului
Lipova și s-a implicat în numeroase acțiuni cu caracter cultural.
Odată cu instalarea regimului comunist în România, în anul
1945, Sever Bocu a fost constant discreditat și marginalizat de propaganda
comunistă, însă fără rezultatele scontate: la alegerile din 1946, falsificate
de comuniști, a fost ales deputat țărănist în Parlament, din partea județului
Timiș-Torontal. Dezamăgit, s-a retras din politică și s-a instalat în casa sa
din Lipova, dedicându-se memorialisticii.
Arestat de agenții Securității în Noaptea demnitarilor,
5/6 mai 1950, Sever Bocu era ridicat din casa din Lipova și încarcerat la
inchisoarea de la Sighet. Sighetul a fost sfârșitul elitelor Marii Uniri –
politicieni, intelectuali, militari și preoți. Sever Bocu a murit în
închisoare, fiind probabil aruncat într-o groapă în Cimitirul Săracilor din
Sighet.
După arestarea lui Sever Bocu, proprietățile familiei au
fost confiscate. Soția sa, Marilina, împreună cu nepoții, au reușit, extrem de
dificil, să părăsească definitiv România comunistă.
S-au făcut reparaţii, modificări, dar s-a păstrat planul
general, oferindu-i un aspect monumental, de palat în stil franţuzesc, elegant
şi rafinat. Cele cinci săli ale muzeului păstrează încă amenajările interioare
fastuoase comandate de Bocu: parchetul cu intarsii, sobele din faianţă vieneză,
policandrele şi oglinzile din cristal, piese de mobilier, un şemineu realizat
din marmură de Carrara, salonul ”vienez”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu