De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Bujor Macrin (1942 - 2013)
Actorul, înainte de metamorfozele scenice...
Dur, crud, dar nu și fără mustrări de conștiință -
Pămîntul după ora zece și cinci de Dan Plăeșu.
Cu liniștea încărcată de dureroase trăiri, în personajul Eu
din Preferam să mor de rîs de Nelu Ionescu.
Zbuciumat, în Mîngîierea de Theodor Mănescu.
Și un impresionant Despot Eraclidul, alături de Ildy Codrescu.
Cu chipul fericirii în Lunga poveste de dragoste de Tudor Popescu...
...Și în aceeași piesă, cu alt chip, îndoială, teamă?
Articol (Cîte vieți trăiești tu, actorule?) publicat în Gong '88,
Almanahul Revistei Teatrul. Decembrie 1987.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu