Evocare Nicolae Labiș
Muzeul Național al Literaturii Române, București
5 decembrie 2018
În ajun de Sfântul Nicolae, la 5 decembrie 2018, de la ora
18:00, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu, nr. 8 (în spatele Bisericii
Albe), Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la un eveniment dedicat
memoriei poetului Nicolae Labiş, de la a cărui naștere se împlinesc 83 de ani
anul acesta, la 2 decembrie. Poemul Moartea căprioarei, inspirat de un
eveniment real, l-a făcut celebru în rândul mai multor generaţii.
La evenimentul numit simplu La ceas oprit de lege și de
datini, invitați să evoce amintirea poetului sunt Catrinel Dumitrescu, Vlad
Rădescu, Doina Lavric Parghel, Zoltan Octavian Butuc și Dan Gabăr.
Satul Poiana Mărului, comuna Mălini, care în prezent
aparţine judeţului Suceava, și-a lăsat amprenta în sufletul lui Nicolae Labiș,
dar și reciproca este valabilă. Străbunica sa, Zamfira Blendea (bunica mamei
sale, Ana-Profira), era înrudită cu Ştefan a Petrei Ciubotariul, tatăl lui Ion
Creangă. Eugen Labiş, tatăl poetului, era fiu de brigadier silvic - ceea ce
explică preocuparea pentru vânătoare - şi a fost și învăţător. În timpul celui
de-al doilea război mondial s-au refugiat în comuna Mihăileşti, lângă Câmpulung
Muscel. În 1945, întreaga familie a revenit la Mălini, ridicând o locuinţă
nouă, astăzi Casa Memorială Nicolae Labiş.
În septembrie 1952, în urma unui examen de admitere, Nicolae
Labiş este admis la Şcoala de literatură. Probabil, nu s-a gândit că prin
Bucureşti trec tramvaie care deraiează destine şi rămân în istoria Literaturii.
Prezenţa unui poet de talentul lui Labiş, crescut la şcoala convingerilor
comuniste, a fost o binefacere pentru regim, ca atare, a fost omagiat cum se
cuvine de critica literară. I-a fost recunoscută valoarea, deşi Labiş nu a
scris nici o poezie cu dedicaţie către Lenin sau Stalin. În 1953, i s-au
imputat "abateri de la morala şi disciplina şcolii”, pentru că lectura cărţi "retrograde”, sancţionate de autorităţi. Labiş era incontestabil liderul
generaţiei sale.
"Labiş avea conştiinţa propriei valori într-un grad atât de
înalt, încât îşi ştia locul şi greutatea în cultura timpului şi îşi dispreţuia
prea mult, virtual, virtualii judecători, spre a crede în posibilitatea de a se
lăsa învins de imundele lor viclenii. Avea conştiinţa luptătorului înzestrat şi
loial, pentru care nu exista la capătul drumului decât biruinţa,” Scria
Gheorghe Tomozei în "... Urmele poetului Labiş”, Editura Sport-Turism, 1985.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Vă așteptăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu