Complexul Muzeal Arad
octombrie 2018
Portretul lui Ştefan Cicio-Pop, realizat cel mai probabil de
renumitul pictor Carol Wolf, este exponatul lunii octombrie din anul Centenar
în secţia de istorie a Complexului Muzeal Arad.
Portretul a fost realizat
postum, chiar în 1934, când atât Ştefan Cicio-Pop cât şi Vasile Goldiş au
încetat din viaţă, iar directorul de atunci al Palatului Cultural, dr. Lazăr
Nichi, a amenajat, cu aprobarea municipalităţii, două săli muzeale cu bunurile
de valoare patrimonială care au aparţinut celor doi oameni politici cu un rol
atât de important în săvârşirea actului unirii Ardealului, Crişanei,
Maramureşului şi Banatului cu Regatul României.
Ştefan Cicio-Pop, o
personalitate din categoria oamenilor „"asupra cărora destinul şi-a pus pecetea,
caractere puternice, neegoiste, care şi-au clădit propriul univers pe un sistem
de valori înalte, pe un sistem de «iluzii tangibile»”, după cum spune
muzeograful dr. Felicia Oarcea, s-a născut în casa lui Emanuil şi Măriuţa Cicio
din Şigău, localitate aflată lângă Dej, la 1 aprilie 1865. Rămas orfan de mic,
a fost înfiat de un unchi al său, canonicul Vasile Pop, a urmat şcoala primară
la Gherla, iar după vârsta de 16 ani, pe cea din Sibiu, unde a învăţat limba
germană, pe lângă cea maghiară pe care o cunoştea de la Gherla. Sub îndrumarea
unchiului său şi respectând litera testamentară a lui Avram Iancu, a urmat
cursurile facultăţilor de Drept şi Ştiinţe Economice şi Politice la
universităţile din Budapesta şi Viena, iar în 13 aprilie 1889, la doar 24 de
ani, a obţinut titlul de doctor în Ştiinţe Juridice Universale, la
Universitatea din Budapesta. Doi ani mai târziu, după trecerea examenului de
avocat, la rugămintea mai multor arădeni care reprezentau elita politică și
culturală a orașului, dr. Ştefan Cicio-Pop şi-a deschis biroul de avocatură la
Arad, fiind susţinut şi de unchiul său, care-l înfiase. Strălucit orator, a
fost unul dintre cei mai importanți apărători în procesul memorandiștilor de la
Cluj din 1894, sau ai gazetarilor români de la Tribuna. Casa sa din Arad avea
să devină, din 2 noiembrie 1918, sediul Consiliului Naţional Român Central. A
fost membru al Partidului Naţional Român, deputat român al cercului electoral
Şiria în dieta de la Budapesta, preşedinte al C.N.R.C., vicepreşedinte al
Adunării de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, membru în Consiliul Dirigent
unde a deţinut portofoliul apărării şi internelor iar apoi, până la sfârşitul
vieţii, a avut mai multe funcţii politice în guvernele de la Bucureşti.
De-a
lungul timpului, a fost decorat pentru merite deosebite cu ordinele Coroana
României, Ferdinand I, Sfântul Grigore, Steaua României. S-a stins din
viaţă în 16 februarie 1934, la conacul său din comuna arădeană Conop, a fost
depus în holul Palatului Cultural şi i s-au organizat funeralii naţionale,
fiind înmormântat, cu onoruri militare, la cimitirul Eternitatea din Arad.
De-a lungul întregii sale vieţi, "dr. Ştefan Cicio-Pop a avut un singur ideal:
neamul, un singur ţel: patria şi o singură bucurie: lupta” conchide istoricul
arădean Felicia Oarcea, care prezintă publicului exponatul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu