Filme...

De pe ecranele cinematografelor de-odinioară 

Cinemateca

Entuziasmul febril al primelor șantiere: Răsună valea.

Filonul străvechi ale înțelepciunii populare:

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte.

La porțile marii literaturi: Răscoala.

Beligan nerepetabilul, neegalabilul "studinte-n drept și publicist" 

Povestea unei morți timpurii: Prea mic pentru un război atît de mare.

Începutul unei ere: Facerea lumii.

La Sarmisegetuza stă mîndru Decebal (Dacii). 

Cu acest film a început epopeea națională. A fost un prim pas fericit...

Să mergem mai departe, să nu obosim! (Tudor).

Filmul istoric nu este numai o hrană pentru cinefili. El a fost și rămâne

pentru noi o formă de afecțiune pentru ființa noastră colectivă (Mihai Viteazul).

Frumoasele filmelor istorice în costumație de epocă

(sau Irina Gărdescu și Clara Sebok în Mihai Viteazul).

Un moment de cumpănă istorică cu viteji, cu romanțe și, uneori, 

cu dansuri de cadînă (Neamul Șoimăreștilor).

Sandale romane și suflet de dac (Columna).

Dramele istoriei acoperă dramele iubirii? 

(Ioana Bulcă, înlăcrămata soție a lui Mihai Viteazul).

O figură desprinsă dintr-un tablou votiv.

O statură care face cinste filmului istoric (Dina Cocea).

"Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim"

(Haiducii, hangița și Marga Barbu).

Năică, Bogdan Untaru, sau un pui de țăran pe mapamond.

O zi între două ere (Serata).

                             

Imagini culese din Almanah Cinema 1974. Decembrie 1973.

Explicația copertei: Cuplul cinematografic al unor suspansuri

încă nescrise (Clara Maria Sebok și Sergiu Nicolaescu).

***Și pentru că altfel nu se putea reproduc, din aceeași sursă, 

o minunată învățătură...