De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Gheorghe Codrea
Scenografie la Zamolxe (Opera Română din Cluj - Napoca).
Interviu publicat în Spectacol, Almanahul Revistei Tribuna. Aprilie 1988.
Peste ani, expoziție la Galeria Qaudro, Cluj - Napoca.
5 octombrie - 18 noiembrie 2017.
***
Scenografiile create de Gheorghe Codrea, ca scenograf al
Operei Române din Cluj - Napoca (1956-1989), au fost adesea caracterizate ca fiind
moderne, novatoare sau contemporane în cronicile vremii. Opera, ca gen aflat în
criză în acea perioadă, își căuta identitatea, iar scenografia era unul dintre
cele mai importante mijloace care puteau contribui la o redefinire și
modernizare a spectacolului de operă. Prin urmare, noi trebuie să privim
activitatea scenografului și în acest context specific.
Gheorghe Codrea dispune de o dublă formație: pictor, cu
studiile începute la Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj în
1949; scenograf, cu studiile aprofundate în acest sens între 1952–1956 la
Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. La încheierea
studiilor, deși a fost repartizat la Teatrul de Stat din Oradea, a aplicat la
concursul deschis pentru un post similar la Cluj, unde a și fost angajat în
1956 până la ieșirea în pensie din anul 1989.
Pornind de la o de o viziune realistă, narativă în anii
cincizeci, la mijlocul anilor șaizeci putem observa apariția unui nou limbaj
vizual, în care spațiul scenic devine esențializat, Codrea renunțând la
decorurile vetuste și butaforiile idilice, ajungând la siluete stilizate,
culise simplificate, de un pronunțat grafism. Proiectele sale de scenografie
etalează calitățile pictorului, devenind lucrări autonome, de șevalet.
Majoritatea acestor proiecte sunt expuse pentru prima dată de la realizarea lor
în cadrul expoziției de la Galeria Quadro.
La începutul anilor șaptezeci, o serie întreagă de
spectacole – culminând cu dublul spectacol Zamolxe și Ulysse de Liviu Glodeanu
– i-au permis lui Gheorghe Codrea să inoveze în mai multe direcții ale
scenografiei. Pictura și desenul sunt unite într-o viziune generoasă a
spațiului, în care artistul folosește elemente care direcționează privirea în
așa fel încât spațiul de joc să fie amplificat optic, spre profunzime sau pe
verticală, după caz, reușind astfel să scoată scena și, ca atare, și piesa
dintr-o localizare rigidă. Scenograful a găsit un echilibru potrivit între
caracterul istoric al spectacolelor și plasarea lor într-un spațiu atemporal
sau contemporan. Adesea, Gheorghe Codrea integrează în spectacole proiecții,
care dădeau o notă de mare actualitate spectacolelor.
Proiectele de scenografie și fotografiile din spectacole
prezentate în expoziție, precum și volumul de peste 150 de pagini, bogat
ilustrat, reprezintă un act de recuperare culturală, punând în valoare o
importantă operă artistică dedicată modernizării limbajului scenografic în
deceniile dificile ale comunismului românesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu