Să ne cunoaștem valorile

George Enescu (1)

Viața în imagini

Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R. P. R. 1961.

Ținutul natal al lui George Enescu. Satul Liveni din fostul județ Dorohoi - 

Comuna Cordăreni - "un sat ca toate satele, pierdut între sălcii și mestecăni".

Tatăl - Costache Enescu.

Mama - Maria Enescu.

Casa în care s-a născut George Enescu.

George Enescu la vîrsta de cinci ani.

De la vîrsta cănd așterne pe hîrtie primele sale compoziții,

datează și acest portret.

Horă duminicală, în curtea casei părintești, la Cracalia.

Era al optulea copil, dar rămăsese singurul. fiindcă, dintre ceilalți,

doi muriseră la o vîrstă foarte fragedă, iar cinci fuseseră secerați de o

molimă în 1878.

Un scurt popas la Dorohoi, unde locuia vestitul lăutar Niculae Chioru.

În 1888, Enescu cîntă la Iași, în fața profesorului și compozitorului

Eduard Caudella.

Eduard Caudella.

Clădirea Teatrului Național din Iași.

Coroana de lauri dăruită de Caudella.

Bagheta și laurii dăruiți de Eduard Wachmann.

Joseph Hellmesborger - junior.

Aplelgasse nr. 6, Viena.

Prima pagină a ziarului Curierul romîn din 6 octombrie 1894 în care

se vorbește despre "genialul copil-artist George Enescu".

La Paris, la vîrsta de 13 ani.

Andre Gedalge.

Jules Massenet.

Gabriel Faure.

Saint-Saens și Vincent d'Indy.

Cesar Franck.

Marsick.

Colegi cu care a legat o strînsă prietenie: Florent Schmitt, Roger Ducasse,

Maurice Ravel, Paul Ladmirault,

Jacques Thibaud, Alfred Cortot.

Juriul concursului de compoziție din anul 1904 care a decernat premiul Pleyel

lui George Enescu pentru Suita I în stil vechi: A. Wormser, G. Carraud, A. Duvernoy,

J. Massenet, G. Hue, Roger-Miclos, G. Pfeiffer, Vieilleville, G. Lyon, G. Marty,

V. Maurel.

Laureații concursului. Primul din stînga-sus este George Enescu.

Programul concertului din 10 februarie 1899.

La vîrsta cînd compune Poema Romînă.

Eduard Wachmann dirijorul concertului din 26 martie 1900.

În program și Fantezia pentru pian și orchestră de George Enescu. 

Eugene Ysaye. 

Eduard Colonne.

Caiete de note - de fapt schițe muzicale.

Cu Pablo Casals, la Bordeaux, în 1904.

Din turneul făcut în 1909 în Rusia. St. Petersburd 1909. Luni seara....

...scrisoare trimisă tatălui său.

Una dintre vestitele formații din care a făcut parte George Enescu:

Trio Enescu (Louis Fournier - violoncel și Alfredo Casella - pian).

Împreună cu Dimitrie Dinicu la Sinaia (1912).

22 februarie 1915.

George Enescu și Gabriel Pierne, care a dirijat Simfonia III,

în primă audiție, la Paris, în 1921. 

Cu cvartetul Rose cercetînd o partitură.

Un alt mare muzician român în devenire: Dinu Lipatti.

O orchestră simfonică, înjghebată și condusă de George Enescu în

perioada refugiului de la Iași (Primul Război Mondial). 

Victor Ion Popa (1916), Jiquide (1916), El însuși (1916)

Hotelul Bratu din București - Calea Griviței - 

unde a locuit Enescu după primul război mondial.

Printre fondatorii Societății compozitorilor romîni.

George Enescu - Jacques Thibaud - George Georgescu,

după concertul din 1 mai 1926 dat la Filarmonica din București, în care

cei doi mari violoniști au executat Dublul Concert de Bach.

George Enescu și Alfred Cortot. Ecole Normale de Musique. 12 iunie 1930.

La solemnitatea dezvelirii bustului lui D. G. Kiriac - alături de 

I. Nonna Otescu.

In casa de la Dorohoi, în 1932, împreună cu Mihail Jora.

Cu Alfred Alessandrescu, în 1935, la Radiodifuziune.

28 februarie 1939.

Dinu Lipatti.

Trei mari violoniști ai epocii noastre: Thibaud, Enescu, Kreisler.

]mpreun[ cu dirijorul Herbert v. Karajan.

Ultima locuință a maestrului în București.

În timpul unui turneu în străinătate, cîteva clipe de răgaz.

De vorbă cu scriitorul Mihail Sadoveanu, la o recepție.

Vila de la Luminiș (Sinaia).

Bust de Gh. Anghel aflat la muzeul George Enescu.

George Enescu între membrii Cvartetului Vuillaume din Kiev

M. Simkin (violina I), A. Staroselski (violina II), I. Vaks (violă)

și M. Kalujski...

...în concert pe 30 decembrie 1945.

Dirijează orchestra Filarmonicuu avandu-i ca soliști pe

David Oistrach (vioară) și Lev Oborin (pian). Sala Aro, București, 19 martie 1945. 

Alături de artiștii sovietici Iuri Briuskov (pian) și Mariana Kosolupova (vioara),

în cadrul unui concert cu prilejul Congresului ARLUS. 21 mai 1946.

În Gara de Nord, la plecarea spre Moscova, alături de

Daniil Șafran (violoncelist). Aprilie 1946.

Ziarul Trud din Moscova, 23 aprilie 1946.

Darul oferit lui George Enescu de către Orchestra Filarmonicii din Moscova.

Cadența la Concertul pentru vioară și orchestră de Brahms,

dedicată de George Enescu lui David Oistrach.

Ultimii ani ai vieții.

Masca mortuară luată la 4 mai 1955 la Paris de Margareta Lavrillier-Cosăceanu.

Mulajul mîinilor lui George Enescu luat la 4 mai 1955 la Paris 

de Margareta Lavrillier-Cosăceanu.

Printre cei care i-au dirijat compozițiile.

În seara zilei de 4 septembrie 1958 a avut loc, în sala Ateneului

Republicii Populare Romîne, deschiderea festivă a primului 

Concurs și Festival Internațional George Enescu.

John Barbirolli, Ion Dumitrescu și George Georgescu la festivitatea

înmînării premiilor. În dreapta, violonistul sovietic Solomon Snitkvoski,

distins cu premiul I. 

Ștefan Gheorghiu și Valentin Gheorghiu, laureații premiului I,

pentru interpretarea Sonatei III pentru pian și vioară de George Enescu.

Oaspeți ai Festivalului: Iakov Zak (pian)...

...și pianistul chilian Claudio Arrau (dreapta) - alături de Valentin Gheorghiu.

Violoniștii David Oistrach și Yehudi Menuhin, împreună cu dirijorul

George Georgescu, artist al poporului din R. P. R.

În holul Ateneului, în zilele Festivalului.

Colț din muzeul George Enescu: camera de lucru a maestrului.

Alt aspect din muzeul George Enescu din București.

George Enescu - sculptură de Ion Irimescu.

Sediul Uniunii compozitorilor din R. P. R. unde se află muzeul George Enescu.

Consemnare publicată în Revista Flacăra, Nr. 42. 20 octombrie 1962.

1970.

George Enescu împreună cu părinții săi

 - Maria (născută Cosmovici) și Constantin Enescu.

La vîrsta de 5 ani.

În timpul studiilor la Viena...

...și la Paris.

Idem.

Idem.

Idem.

Cănd compunea Poema romănă.

Diploma obținută la Conservatorul din Viena.

Frîntură de manuscris.

La lucru...

...și într-un moment de răgaz.

Compozitorul.

Idem.

Virtuosul.

Idem.

La 31 de ani.

În doliu, la moartea mamei.

Imaginea omului matur.

Pasaj din Simfonia a III-a.

Quatuor - primele măsuri.

După un concert.

În culmea gloriei.

Idem.

Idem.

Idem.

Idem.

Idem.

Disc editat de Electrecord.

Idem.

Idem.

Cu Dimitrie Dinicu la Sinaia (1912).

În 1904, cu Pablo Casals.

Într-un grup de prieteni.

Cu Jacques Thibaud, în 1926, după un concert dat de Filarmonica din București.

George Enescu și dirijorul Herbert v. Karajan.

În 1935, la Radiodifuziunea Romănă, cu Alfred Alessandrescu.

Cu Cvartetul Rose.

Împreună cu D. Șostakovici.

Cu Yehudi Menuhin și Emanoil Ciomac.

La Dorohoi, în 1932, cu Mihail Jora.

Trei maeștri ai viorii: Kreisler, Enescu, Thibaud.

Doi titani: George Enescu și Mihail Sadoveanu.

Afișul ciclului Beethoven, dirijat de Enescu în 1944.

Oedip - 1936.

Interpretînd cu David Oistrach.

Cu membrii Cvartetului Vuillaume.

Cu gîndul la Impresiile din copilărie.

Casa memorială George Enescu din Liveni.

Muzeul memorial din Dorohoi.

În patul de suferință - 1955.

Sfîrșitul.

Idem.

În cimitirul Pere Lachaise.

Idem.

Muzeul George Enescu din București.

Consemnare publicată în Almanah Flacăra 1980. Decembrie 1979.

Articol publicat în Revista Universul literar, Nr. 10. 25 martie 1945.

Rememorări publicate în Almanah Flacăra 1981. Decembrie 1980.

Consemnare publicată în Realitatea Ilustrată,

Almanahul Revistei Contemporanul, vara - toamna 1987.

Articol publicat în Revista România literară, Nr. 34, de joi, 23 august 1973.

Consemnare publicată în Revista Teatru și Muzică, Nr. 4. 1955.

Grupaj publicat în Revista Gazeta Literară, Nr. 2, de joi, 12 ianuarie 1967.

Editura Academiei. 1971.

Articol publicat în Revista România literară, Nr. 8, de joi, 17 februarie 1972.

Articol publicat în Revista România literară, Nr. 36, de joi, 6 septembrie 1973.