Muzeul Național Brukenthal
Sibiu
12 - 14 mai aprilie 2017
Curatori: dr. Alexandru Constantin Chituţă și Cornelu Gaiu
Parteneri: Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, Protopopiatul
Ortodox Bistriţa, Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Asociaţia
Culturală Pictor Octavian Smigelschi
Bisericile din Transilvania adăpostesc tezaure nepreţuite de
icoane, majoritatea locale, altele aduse din diferite centre ale Transilvaniei
sau din Moldova. În Transilvania, icoane interesante există pretutindeni, din
zona Făgăraş –Sibiu continuând în zona Sebeş, sau Cluj, Bistriţa sau Sălaj.
Pictura de icoane prezintă aici, o diversitate nebănuită şi un interes artistic
deosebit. Înţelegerea temelor, arhaismul interpretării, realismul viu al
tratării chipurilor şi caracterul narativ legat de detaliul pitoresc dau
acestor icoane valoarea unor documente de interpretare folclorică a filozofiei
şi a dogmei creştine.
În pictura de icoane, ca şi în pictura murală, cu tot
caracterul ei tradiţional, s-au înregistrat o serie de elemente mai noi ale
artei renaşterii şi barocului. Ele se datorează contactului cu arta maghiară şi
săsească a Transilvaniei dar şi a pătrunderii barocului austriac şi a
elementelor de renaştere din Polonia şi Slovacia.
Icoanele împărăteşti din zona Bistriţei-Năsăud, datate din
primele decenii ale secolului al XVII-lea în stilul picturii post-bizantine,
sunt marcate de un puternic grafism. Chenarul lat, pictat cu motive vegetale de
sorginte renascentistă, rozetele sculptate şi aplicate, împrumută icoanei o
pregnantă notă decorativă.
În ceea ce priveşte pictura pe sticlă din Transilvania,
aceasta îşi are originea în pictura de factură populară ce s-a practicat în Bavaria,
Austria, Boemia, începând cu a doua jumătate a secolului a XVIII-lea şi care va
pătrunde şi în spaţiul intracarpatic, cu ocazia diferitelor pelerinaje, în
special la Nicula.
Această zestre de artă sacră a fost creată de iconari ţărani
al căror nume istoria nu ni l-a transmis decât în parte. Meşterul anonim, de
obicei ţăran, mai mult sau mai puţin talentat ori instruit, va crea uneori
opere originale, pline de pitoresc, prin îmbinarea elementelor tradiţionale cu
fantezie alimentată de scrierile hagiografice, de legende ori povestiri.
Chipul Maicii Domnului din icoanele Transilvaniei,
indiferent de tipul iconografic redat exprimă gingăşie şi prospeţime cum nu se
poate vedea în arta cultă. Reprezentându-o astfel pe Maica Domnului, iconarul
şi-a pus, în sclipirea cristalină a ciobului de sticlă sau în tăria lemnului,
ceva din sufletul lui şi a timpurilor sale.
Luminoasa imagine a Maicii Domnului cu Pruncul o întâlnim în
bisericile ortodoxe sau greco-catolice ale românilor, în cele catolice ale
maghiarilor, secuilor şi saşilor, fiind adorată pentru puterile sale
miraculoase.
Expoziţia Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei este un
eveniment cultural important, fiind simbolic o rugăciune şi un ex voto adus
Născătoarei de Dumnezeu, un semn al înţelegerii şi păcii, al tuturor celor ce
mărturisesc întru Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu