Așa cum a fost

România de-altădată

Cișmigiu

O minunată grădină a Bucureștiului

Casa-restaurant din marginea lacului Cișmigiu.

Aici își petrec bucureștenii în timpul verii clipe de răcoare și odihnă.

Cântă muzica militară, se plimbă bărcile pe lac și lumea uită pentru o clipă

căldura dogotitoare a Capitalei și nădufurile de toate zilele.

Un pod, peste lacul Cișmigiu văzut iarna,

când zăpada acoperă totul în alb.

Lacul Cișmigiu, cu bărci, pentru plimbări.

La mijloc o fântână țâșnitoare, iluminată noaptea în felurite culori. 

Un colț din grădină troienit de zăpadă. Pe alee, nici un trecător.

Grădina Cișmigiu

Monumentul soldatului francez, așezat în grădina Cișmigiului.

O salcie plângătoare își trimite ramurile peste luciul lacului Cișmigiu.

Pe lac se află o casă, în care vizitatorii iau o gustare și ascultă muzică.

În primăvară când soarele își trimite razele lui calde, în Cișmigiu,

încep plimbările. Calea trandafirilor, un colț frumos.

Lacul Cismigiu iarna.

Sub povara zăpezii, pomii își pleacă crengile spre pâmânt.

Plopii stingheri își înalță vârfurile spre cer.

Adierea vântului de primăvară și soarele cu razele lui, dau celor ce vin

în această grădină, clipe de mulțumire.

Într'o parte din minunata grădină a Cismigiului, se află un colț,

lucrat cu multă frumusețe și numit "rotonda tuturor florilor"

pentru că sunt adunate aici toate soiurile de flori.

Iarna, pomii din Cișmigiu, sunt îmbrăcați într'o mantie argintie de zăpadă,

în fund, unul din podurile, de trecere, peste lacul Cișmigiu.

Articol publicat în Revista Albina, Nr. 11, 16 Martie 1934.