Arta plastică contemporană românească
Cristian Diaconescu
Casa de Cultură Mihai Ursachi, Iași
17 octombrie - 5 noiembrie 2016
Extrase critice
Asistăm prin arta lui Cristian Diaconescu la constituirea
unor sinteze iconografice prin argument grafic, decorativ și pictural, vitale,
inteligent ritmate, cu multe aluzii și valențe simbolice. O creație în pas cu
orienăarile actuale în care interacțiunea cu mediul ambiant, lărgirea contină a
orizontului imaginativ, dialogul permanent artă-realitate, spirit-materie și
problematizarea estetică.
Înregistrează o evoluție liberă, spectaculoasă. Statutul
valoric al creației sale rezidă din structura comunicării, din articularea unui
limbaj tensionat și sugestiv care angajează tranșante trimiteri la aspecte
existențiale și culturale consonante cu aspirațiile și idealurile lumii
contemporane. (Teodor Hașegan, 2009)
...pictura lui Cristian Diaconescu exploatează freudian
subconștientul personal, cu detunări în zona textualizării vizuale tipic
postmoderne[...].Scenariul cvasi-psihanalitic este relativ simplu: se hrănește
din virulența directă a sentimentului și a emoției brute, transpuse cu nedisimulată
naivitate în compoziții figurative ce integrează ludic grafitti-ul și desenul
violent-autist ori nevrotic și pe alocuri isteric-angular în excursuri pur
private ce reamintesc atât prin elementele formale comune, cât și prin nota
autobiografică de Jean Michel Basquiat, falsificând freudianul principiu al
plăcerii și sublimând fericit puseurile subconștientului său formal cubist...
(Cristian Nae, 2006)
Noua serie de lucrări apare ca o decantare, ca o
esenţializare la nivel conceptual. Portretele şi autoportrele sale emană
vitalitate la un nivel concentrat, o descătuşare prin culoare, fără distorsiuni
inutile, îmbibate de motive si simboluri ce nu mai emerg direct dintr-un
bestiar-imaginat ci din analizarea şi repoziţionarea sa ca artist. Pictura lui
Cristian Diaconescu este reflexul unei viziuni „heraclitiene” în care totul -
fiinţa şi firea – este integrat unui sistem dinamic, al unei deveniri continue.
Artistul reuşeşte să impună o viziune coerentă rezultată dintr-un efort
analitic împins spre expresionism şi investit cu noi virtuţi care se clădesc de
la icon la simbol, într-un posibil manifest al eliberării, al resemnificării
sineului creator.
(Maria Bilaşevschi, 2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu