Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în luna
octombrie 2015, în cadrul micro-expoziţiei Exponatul lunii, o piesă
excepţională - Diploma de înnobilare cu blazon acordată de principele Mihail
Apafi lui Toma Trâmbiţaş din Țara Făgăraşului, emisă la data de 1 august 1663.
Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 22 octombrie,
începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei, nr. 12, Sala
Lapidarium.
În secolul al XVII-lea exista o categorie de români
înstăriţi, oameni liberi sau iobagi, dar de condiţie modestă, în genere curteni
ai principilor Transilvaniei, care s-au remarcat în viaţa militară şi politică,
putând pretinde a accede în rândul nobilimii. Înnobilarea acestora se făcea
fără condiţia de a stăpâni o reşedinţă impunătoare şi fără acordarea unei danii
(moşii), în schimb se acordau blazon nobiliar şi privilegii specifice, astfel
că în secolul al XVII-lea, pe fondul deselor războaie, militarii şi curtenii
principelui, acoperiţi de fapte de bravură, vor constitui o pătură numeroasă de
mici nobili români. Cele mai dese înnobilări cu blazon acordate de principii
Transilvaniei acestei categorii de români făceau referiri la calitatea lor
militară.
O astfel de diplomă de înnobilare cu blazon a fost emisă în
cancelaria principelui Transilvaniei Mihail Apafi, la data de 1 august 1663, în
oraşul de reşedinţă Sibiu. Scrisoarea princiară îi conferă "viteazului Toma
Trâmbiţaş din Betlen“ (Beclean), situat în apropierea Făgăraşului, drepturi şi
privilegii nobiliare pentru "credinţă şi credincioasele slujbe“, conform
recomandărilor unor nobili curteni ("domni sfetnici ai noștri“).
Viteazului trâmbiţaş princiar i se acordă şi un blazon
nobiliar, cu toate prerogativele aferente, ceea ce îi permitea proaspătului
nobil să-şi etaleze stema pretutindeni în „lupte, jocuri cu sulița, turniruri,
dueluri și orice alte exerciții militare și nobiliare, cum și pe peceți,
steaguri, vase, pânze de corăbii, draperii, inele, scuturi, corturi, case,
morminte și în general, de orice fel de lucruri și pregătiri sub titlul
adevăratei și plinei noblețe“.
Blazonul acordat prezintă un scut militar drept, cu câmp
pătrat verde şi coroană de aur deasupra, posedând un braţ omenesc tăiat până la
umăr, care ţine în sus o trâmbiţă. Deasupra scutului e aşezată o cască
militară, pe care o acoperă o diademă regală împodobită cu mărgăritare. Din
vârful acelei caschete se revarsă panglici multicolore care înconjoară şi
împodobesc frumos ambele margini ale scutului. Trebuie precizată lipsa
reprezentării blazonului nobiliar din locul său specific, respectiv în partea
din stânga sus, la începutul documentului.
Nerealizarea picturii blazonului, în pofida amintirii
acestei tehnici în textul documentului, de către pictorul cancelariei
princiare, presupune neachitarea taxei de execuţie miniaturală din partea celui
înnobilat. Unele diplome cu blazon, specificat în text, nu sunt însoţite şi de
reprezentări de natură miniaturală, deoarece posesorii actelor de cancelarie nu
aveau bani să plătească comisionul pictorului.
Simbolistica însemnelor heraldice acordate trâmbiţaşului
princiar dovedeşte că înnobilarea răsplăteşte serviciile credincioase militare.
Beneficiarul scrisorii de înnobilare făcea parte dintr-o categorie socială
liberă, sugerată de starea şi condiţia „mai puţin nobilă în care s-a născut“.
Documentul nu precizează sub nicio formă date de natură economică, despre
oferirea unei danii sau confirmarea vreunei posesiuni, ci conferă doar
„privilegii, favoruri, libertăți, scutiri și prerogative pe care le au, de care
se bucură și se folosesc ceilalți adevărați ai noștri și neîndoielnici nobili
și militari“.
Acest tip de diplome de înnobilare cu blazon, cu sau fără
reprezentare, este întâlnit, îndeosebi în secolul al XVII-lea, cu predilecţie
în timpul principilor Gheorghe Rákóczi I, Gheorghe Rákóczi II şi Mihail Apafi
I. Înnobilările românilor militari de curte continuă şi sub dominaţia
habsburgică în Transilvania. Principii Transilvaniei se bazau foarte mult pe
loialitatea militarilor români, folosiţi în lupta antiotomană, mai ales că
vremurile în care conduceau Principatul erau tulburi şi zbuciumate, cauzate şi
de separatismul unor magnaţi sau baroni unguri. Sporirea numărului micii
nobilimi prin încorporarea românilor militari constituie o politică coerentă a
principilor ardeleni, aceştia formându-şi în timp o adevărată categorie socială
obedientă intereselor lor.
Diploma de înnobilare este scrisă în limba latină pe suport
pergament, din piele de capră, având sigiliu princiar atârnat.
Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie
a României în perioada 22 octombrie - 15 noiembrie 2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu