luni, 26 octombrie 2015

Asa cum a fost (pe 26 octombrie - Leat 2015)




"Daca pasiune nu e, nimic nu e!"

                                                                                                                  Marin Preda
                                                                                                          
                                                                                                - Cel mai iubit dintre pamanteni - 



La ceas de seara, o noua intalnire a celor care,
din varii motive trimit, in cele patru zari, cu multa osardie, carti postale ilustrate.
In speranta, indreptatita, de a primi si ei, la randul lor, vederi.  
Mai mult sau mai putin zimtate, mai mult sau mai putin colorate.
Timbrate si stampilate...
Ca sa nu mai lungesc vorba, o noua intalnire a postcross-erilor.
A noua...

De data asta intr-un loc cu multa istorie in spate; de fapt intiparita in zidurile prabusite,
in urma unor incendii, de doua ori.
Loc situat intre stradute, la randul lor, cu mult parfum de epoca.

Iar ma intind la vorba...


...cand puteam sa fiu atat de concis si de explicit...








Desi asa pare, nu-i o casa bantuita...



La un moment dat, am luat-o pe scara. In sus, evident!


Descoperind un ambient...industrial.


Mi-a adus aminte, imediat, de o trupa mult draga mie: Timpuri Noi.
Si de piesa lor...


Am doua sugestii:
- ascultati, daca doriti, cu boxele ceva mai pe tare
- cam de la minutul cinci aveti parte si de o surpriza:
un featuring cu un artist originar din Sulina (cine stie, cunoaste!).





Scena pentru invitati (teatru, stand-up comedy, formatii, guristi si dizeuze). 





Eu am ales licoarea mai soft.
De ceilalti nu garantez ca au fost la fel de cuminti.
A se vedea urmele lasate pe usile de la intrarea in sala in care am fost gazduiti...



V-am explicat eu, ceva mai sus...


In acest timp, adica pe cand haladuiam cu aparatul foto spanzurat de gat,
colegii mei de suferinta, adica de pasiune, ce credeti ca faceau?


Imaginile fac cat jdemii de cuvinte, asa ca va las sa judecati si singuri!












La final, conform traditiei stramosesti, am facut si fotografia de grup.
De fapt mai multe; sa fim siguri ca fotograful (cel Amator)
lasa totusi posteritatii ceva in urma lui:





Fiecare poate alege avand astfel mai multe variante la dispozitie.
Din punctul meu de vedere, am iesit cel mai bine in primele doua imagini.
Parerea mea!

Pe data viitoare; adica in preajma de Mos Nicolae.
Mihnea cel Raducu si Dragos cel Vartejanu au mari sperante! 


Un comentariu: