Muzeul Municipiului București
12 august 2015 - 29 mai 2016
În decursul istoriei, fenomenul falsificării emisiunilor
monetare are o pondere variabilă în structura circulaţiei monetare, în funcție
de epocă, în cadrul fiecărui stat, regiune sau oraş.
Falsurile monetare se
disting în principal de emisiunile oficiale, stilistic şi prin diferenţe
ponderale sau de titlu. Un element în plus este reprezentat de modul de redare
al imaginilor de pe feţele unei monede (numite avers și revers). Acestea pot
avea de cele mai multe oritrăsături neclare, cu legende care indică numele
statului sau al emitentului, ale căror litere sunt reproduse greşit, sunt
inegale sau uneori chiar lipsesc. De cele mai multe ori, pe falsurile realizate
în antichitate în ateliere clandestine, legenda este redată eronat, doar
imitând literele de pe emisiunile monetare oficiale.
În decursul celor mai multor epoci istorice, valoarea unei
monede era dată de cantitatea de metal preţios pe care o conţinea. De obicei
modul de realizare a unui fals, a fost reprezentat de aplicarea unui strat
subțire de metal prețios, aur sau argint peste o bucată de metal comun,
cupru, plumb, fier sau staniu.
În perioada romană, o altă categorie de monede contrafăcute
erau imitaţiile turnate din bronz. Metoda imitării prin turnare a unor emisiuni
monetare a fost utilizată în scopul falsificării, în perioada secolelor II-III
p. Chr. Au fost semnalaţi denari cu miez din metal comun şi acoperiţi cu o
pelicula de argint, pentru a trece drept monedă din metal preţios. În mod
surprinzător, acest procedeu a fost folosit şi de către ateliere oficiale
locale, pentru a alimenta piaţa cu diferite nominaluri care lipseau.
Evul mediu, reprezintă o epocă amplu analizată din punct de
vedere numismatic, abordările vizând fenomenul falsificării emisiunilor
monetare în literature de specialitate, ocupând un loc aparte. Falsurile
monetare au o importanţă însemnată, aceste exemplare care au circulat uneori în
cantităţi apreciabile, au făcut astfel parte din economia unor structuri
regionale sau chiar statale.
Un exemplu relevant în acest sens este constituit de
apariţia falsurilor după moneda otomană, prezente în descoperirile arheologice
din Bucureşti şi în împrejurimi în ultimele cinci-şase decenii. Pornind de la
realitatea conform căreia moneda otomană a dominat piaţa monetară din Ţara
Românească şi Moldova în decursul secolului al XVIII-lea, bazându-ne pe
documentele scrise dublate de mărturiile numismatice, nu trebuie să ne
surprindă apariţia falsurilor după aceste emisiuni, în multe situaţii realizate
chiar pe teritoriul Principatelor.
Acurateţea realizării ştanţelor cu care sunt bătute uneori
falsurile din componenţa unor tezaure monetare cu emisiuni otomane, trădează
cunoscători, care nu este exclus să fi fost persoane care au lucrat în
atelierul monetar din capitala Imperiului Otoman ori poate au folosit ştanţe
mai vechi.
Aşadar cu problema falsurilor monetare s-a confruntat
întreaga societate indiferent de perioada istorică, pe de o parte din cauza
unei manipulări a valorii, chiar de către autorităţi în scopul obţinerii unor
importante surse de venit prin scăderea titlului metalului preţios sau a
greutăţii (acest sistem fiind utilizat de unele state, ale căror suverani
vedeau în monetării importante surse de venituri ce puteau fi obţinute rapid),
fie din cauza unor ateliere clandestine.
Expunerea prilejuieşte o întâlnire a publicului bucureştean
şi nu numai, cu un patrimoniu valoros provenit din colecţia Maria şi dr. George Severeanu,
colecţia Numismatică a Muzeului Municipiului Bucureşti precum şi din colecţia
Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici. Prin combinarea
materialelor ilustrative şi a pieselor din colecţiile amintite, expoziţia
îşi propune să sugereze o scurtă istorie a falsificării
emisiunilor monetare, începând din antichitate şi ajungând în anul 1947.
Expoziţia este organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti
în parteneriat cu Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici şi
este deschisă la Palatul Suţu (b-dul. I.C. Brătianu, nr. 2, sector 3), în
perioada 12 august 2015 - 29 mai 2016 (Dan Pîrvulescu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu