Imi pasa: Despre Dan Smantanescu

luni, 10 august 2015

Despre Dan Smantanescu

Romania de-altadata

Colectii si Colectionari

Inscrisuri de toate felurile

****Context

Dan Smântânescu (3 ianuarie 1909, Bucureşti - 15 ianuarie 2000, Bucureşti) este un publicist, traducător şi istoric literar.
Un foarte tânăr cercetaş de război în timpul primul război mondial (1916-1918). Conform mărturiei Elisavetei Nica, Dan Smântănescu i-a povestit despre Regina Maria, ca martor ocular direct al evenimentelor: "Am văzut-o cum înainta în tranşeele de luptă prin nămolul până la genunchi, ca sa mângâie frunţile răniţilor” (Observatorul din Toronto, nr. 11/ august 2009 – apud Kolector.ro).
Urmează la Bucureşti Liceul Matei Basarab, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie, fiind licenţiat magna cum laude în 1931, iar în anul următor diplomat, "cu distincţie", al Institutului Superior de Arhivistică şi Paleografie. În perioada 1931-1940 este secretar particular al lui Nicolae Iorga, în răstimp, în 1936, luându-şi doctoratul.

Profesor de limba şi literatura romană la clasa palatină (probabil după 1937), adica clasa

de liceu a viitorului Rege Mihai (gasiti materile destule pe net despe acest subiect).

Bibliotecar la Arhivele Statului (1933-1934) şi la Academia Română (1934-1937), profesor de limba română la Colegiul Sf. Sava, Liceul Matei Basarab, Liceul Mihai Viteazul, Institutul Militar Muzical din Bucureşti (1933-1955), funcţionar la Straja Ţării (1938-1940), din 1956 predă istoria literaturii universale şi istoria artelor la Conservatorul Ciprian Porumbescu. Este veteran al celui de-al doilea război mondial.

A fost membru al Societăţii Prietenii istoriei literare în cadrul căreia adesea a conferenţiat, preşedinte al cenaclului literar-cultural Octavian Goga. La Sepia, în 1931, asigură rubrica de polemică De toate, la Epoca, în 1933-1934, este titularul rubricii Cronica literară, iar la Revista generală ilustrată, în 1938, ţine altă rubrică, intitulată Gând, vorbă şi slovă scrisă.

Colaborează cu încercări critice şi cronică literară la Convorbiri literare, Universul literar, Albina, Răsăritul, Ţara noastră, Neamul românesc, Tinerimea română, iar mai târziu la Astra, Argeş, Tomis, Orizont, Familia, Clopotul, Tribuna, Presa, Muzica, Arta şi tehnica grafică etc. Conduce, ca redactor, revistele Indreptar (ianuarie-aprilie 1936) şi Da şi nu (martie-decembrie 1936), e redactor-şef la Orfeu, revista studenţilor de la Conservatorul bucureştean.

Cărţii de debut a lui Smântânescu, Mişcarea sămănătoristă (1933), unde autorul se fereşte în mod declarat "să intre în domeniul critic", i se reproşează "un anumit aer apologetic, ce cadrează mai puţin cu stricteţea istoriografului", de asemenea o "oarecare incertitudine terminologică sau, dimpotrivă, un arbitrar lexical, inutil" (Perpessicius).

De interes documentar, prin valorificarea unor documente şi informaţii de arhivă, sunt lucrările cu privire la cultura şi literatura din epoca medievală (Matei Basarab, Rafail Monahul, Ion Neculce) sau din secolul al XIX-lea (Nicolae Bălcescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Mihail Strajanu). Smântânescu este şi autor al unor scrieri cu caracter memorialistic sau numai evocator, care pun în lumină figuri din spaţiul istoric ori cultural-literar românesc.

Opera

• Mişcarea sămănătoristă, prefaţă de Nicolae Iorga, Bucureşti, 1933;

• Organizarea naţiunii, 1940;

• Conservatorul Ciprian Porumbescu (1864-1964. 100 ani) (în colaborare cu Ovidiu Varga, Octavian L. Cosma şi Vasile Dinu), Bucureşti, 1964;

• Fantastica aventură, Bucureşti, 1969;

• Drumurile lui Ion Neculce, Bucureşti, 1984;

• Convorbiri cu Dimitrie Cuclin (în colaborare cu Ella Istratty), Bucureşti, 1985;

• Eşafodul din Bosfor, Bucureşti, 1995;

• Amintiri din lumea cealaltă, Bucureşti, 1996;

• Titanul Nicolae Iorga, Bucureşti, 1996.

Ediţii

• Cronica faptelor regale. Cu discursurile M.S. Regelui Carol II în 1937-1938, I-II, Bucureşti, 1938-1939;

• Carol II. Lozinci regale, Bucureşti, 1939;

• Scrisori inedite ale unor muzicieni români, Bucureşti, 1955;

• Octavian Goga, Poezii inedite, Bucureşti, 1973;

• Portrete şi autoportrete. Cântăreţi români, Bucureşti, 1974.

Traduceri

• Al. Gavard şi A. Perier, Călătoriile lui Livingston, Bucureşti, 1940.

***Sursa: Crispedia.ro

Si documentele mele,

modesta completare a articolului de mai sus.

Creionand un univers populat, mai ales, cu oameni si carti.
De valoare...

9 iulie 1934.
"Roaga pe I. Graur pentru chestia...ceia".

3 februarie 1940 (probabil)

Adnotarea facuta pe spatele "Cererii de carti".

Si daca tot a venit vorba de carti si biblioteci, iata cum aratau
cateva fise; trecute prin mana lui...

Interbelica.

Societatea de Stiinte Istorice si Filologice din R. P. R.
31 ianuarie 1964.

1 februarie 1964.

Societatea de Stiinte Istorice si Filologice din R. P. R.

7 februarie 1964.

Idem, 28 februarie 1964.

Idem, 13 martie 1964.

Idem, 20 martie 1964.

Idem, 27 martie 1964.

Idem, 10 aprilie 1964.

Idem, 17 aprilie 1964.

25 mai 1964.

Societatea de Stiinte Istorice si Filologice din R. P. R.

29 mai 1964.

Idem, 20 noiembrie 1964.

Idem, 4 decembrie 1964.

Universitatea Populara Bucuresti. 6 noiembrie 1970.

Academia Republicii Socialiste Romania.

15 februarie 1975.

Casa de Cultura Petofi Sandor, 7 martie 1975.

Ana C. Nottara a fost sotia lui Constantin C. Nottara, cea care s-a
straduit sa infiinteze, in vila de pe Bulevardul Dacia, muzeul
Constantin C. Nottara si C. C. Nottara.